Trăim într-o lume în care colectarea de date a atins cote foarte mari și acest lucru a influențat și domeniul educației.„Big Data”, un termen care a apărut prin anii 2000, se referea, la început, la aspecte precum sumele cheltuite pentru finanțare, numărul de elevi înscriși, informații legate de profesori etc., dar, în prezent, acest tip de date ne oferă și informații referitoare la procesul de predare-învățare, rezultatele școlare ale elevilor și trendurile de dezvoltare ale sistemelor pe o perioadă anume de timp.
Un exemplu în acest sens este ceea ce face OECD, prin testele internaționale PISA, care măsoară competențele de citire, matematică și științe ale elevilor de 15 ani din lumea întreagă. Rapoartele OECD le arată decidenților din țările participante unde se plasează sistemul lor de învățământ la nivel global și specifică și ce ar fi de făcut pentru ca respectivele sisteme să fie îmbunătățite. Din păcate, în multe țări (printre care și România), informațiile furnizate de „big data” nu ajung în clase și în școli.
Prin urmare, cei care doresc să reformeze sistemul de învățământ nu ar trebui să se limiteze doar la datele oferite de organizații precum OECD, Banca Mondială etc., ci ar trebui să se aplece mai mult și asupra a ceea ce se întâmplă în școală, să analizeze rețeaua de relații existente acolo și modul în care se structurează, la firul ierbii, procesul de învățare, adică, la ceea ce se numește „Small Data”, acele aspecte/ realități ce se află în spatele datelor care trasează trendurile în educație.
Creatorul conceptului de „Small Data” este Martin Lindstrom, un expert danez recunoscut pentru abordări inovatoare în domeniul marketingului, angajat de mulți ani de către compania Lego în poziția de consultant. În cartea sa intitulată ”Small Data: The Tiny Clues That Uncover Huge Trends” Lindstrom aduce în discuție importanța prezenței cercetătorului „la locul faptei” și ideea de a petrece timp cu oamenii aflați în mediul lor de viață real. Acest lucru, combinat cu observații atent realizate, poate conduce la concluzii de marketing spectaculoase, mult mai valoroase decât cele oferite de cercetări de tip „Big Data”.
Așa cum ne îndeamnă Sahlberg și Hasak (2016), în practică, în școli, „small data” arată cam așa:
- reducerea la minimum a testărilor naționale la care participă elevii și reorientarea resurselor pentru a se realiza evaluări formative, al căror impact, la nivelul școlii, este mult mai mare decât cel al testelor standardizate;
- întărirea autonomiei școlilor și dezvoltarea abilităților profesorilor de a lucra în echipă;
- implicarea elevilor în propria creștere și dezvoltare și luarea în considerare a faptului că există mai multe feluri de a fi deștept.
Un lider inteligent de școală ar lua în calcul și ar analiza și ce se petrece concret sub ochii săi, „diversitatea și frumusețea care există în fiecare clasă”, adică, „Small Data”.
Pe scurt, aș zice că, în prezent, educația se află între globalizare, standardizare, testele internaționale, rezultatele la PISA, măsurarea cunoștințelor și a capacității de memorare, adică ”big data” și personalizare, diferențiere, focus pe școala fiecăruia, interes și pentru arte, caracter și alte aspecte mai puțin măsurabile, adică,”small data.”
Și o concluzie care îmi place, pentru că e una echilibrată: ”big data” și ”small data” laolaltă înseamnă ”good data”, deci o combinație foarte, foarte deșteaptă.
Articol preluat de pe blogul autoarei, Despre educatie - reforma la firul ierbii (ancatirca.blogspot.com)
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.