Ce să faci sau să nu faci dacă dorești schimbări în școli

Citind recent publicata carte (ianuarie 2026) “Cultivating Cultures of Thinking in Australian Schools From Control to Curiosity" editată de Cameron Paterson și Simon Brooks (pe cel din urmă am avut plăcerea să îl întâlnesc pe vremea când eram amândoi la începuturile explorării “culturii gândirii” în școli) am remarcat menționarea lucrării fundamentale, în ceea ce înseamnă schimbările din școli, a lui Seymour Sarason “The culture of the school and the problem of change” (1971, revizuită și adăugită în 1996).

Are Sarason acolo câteva mesaje ce sunt de o actualitate impresionantă, în diverse proporții, prin multe părți din lume.

Iată ce spune el, printre altele:

1. Școlile nu sunt doar organizații cu reguli și programe școlare; ele sunt sisteme sociale cu culturi profund înrădăcinate, alcătuite din norme, tradiții, relații de putere, convingeri despre predare, învățare și autoritate. De aceea, nu poți schimba o școală în mod semnificativ fără a-i schimba cultura.

2. Rezistența la schimbare este un simptom al proceselor de reformă disfuncționale, nu al incompetenței profesorilor.

3. Reformele care se concentrează doar pe politici, programe școlare sau teste eșuează deoarece nu abordează modul în care oamenii din interiorul școlii gândesc și se comportă în realitate.

4. Chiar și reformele bine concepute eșuează dacă întăresc ierarhiile existente și reduc la tăcere profesorii. Astfel, schimbarea durabilă depinde de transformarea relațiilor, nu doar de proceduri.

5. Școlile evaluează rareori reformele într-un mod care să contribuie la învățarea instituțională. Reformele eșuate sunt abandonate fără a se reflecta asupra lor. Noile reforme repetă aceleași greșeli. Nu există o cunoaștere cumulativă a „ceea ce a funcționat și de ce”.

6. În universități, profesorii sunt pregătiți să supraviețuiască în școli, nu să le schimbe. (nota mea: știu, în multe cazuri nici măcar atât nu se întâmplă)

7. Nu există soluții tehnice pentru problemele fundamental umane.

8. Reforma școlară eșuează nu (doar) din cauza ideilor proaste, ci din cauza faptului că reformatorii ignoră cultură școlii.

Re(citind) ideile lui Sarason, mă întreb de ce, după atâția ani de încercări, decidenții în ale educației de pe multe meridiane si paralele nu iau în considerare tocmai ceea ce este cel mai important, și anume cultura școlilor? Cultura însemnând "relațiile dintre profesori, elevi, părinți și administrator; structurile de putere și normele de luare a deciziilor; rutina zilnică, așteptările și regulile nescrise și cum percep oamenii schimbarea, autoritatea și responsabilitatea".

Cultivating Cultures of Thinking in Australian Schools: From Control to Curiosity

This book is a call to action for educators who seek to move beyond superficial learning and engage students in deeper, more meaningful thinking. At a time when education is dominated by standardisation and a crowded curriculum, this book champions a different path, prioritising student agency, curiosity, and thinking. Grounded in the influential Cultures of Thinking™ approach developed by Dr. Ron Ritchhart from Project Zero at the Harvard Graduate School of Education, this book showcases real

Routledge & CRC Press

Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.