de Noëla Zaharia
Fereastra Johari este poate unul dintre cele mai expresive instrumente de (auto)cunoaștere, analiză și reflecție. Un cadru de gândire prin care putem privi cu empatie și curiozitate lumea din jur: nu ne cunoaștem în totalitate, nici pe noi nici pe ceilalți, iar împreună avem multe de învățat dacă avem curajul să (ne) întrebăm.
Pe scurt, Fereastra Johari (Johari Window - Fig.1) este o matrice creată de psihologii Joseph Luft și Harry Ingham în 1955 în urma observațiilor dinamicii de grup de la Universitatea din California. Acest model psihologic are la bază două idei, și anume că încrederea poate fi dobândită prin:
- deschiderea către ceilalți și dezvăluirea unor informații despre noi
- învățarea continuă din feedbackul celorlalți
Primul contact pe care l-am avut cu acest model psihologic a fost în anii facultății de Comunicare, unde l-am descoperit printre multe alte matrici și teorii ale comunicării. De atunci am folosit structura în mediul organizațional, în activitatea curentă de facilitare a învățării prin coaching și training, dar și ca părinte al unui copil de gimnaziu.
De obicei, modelul Johari este reprezentat ca o grilă cu patru cadrane, fiecare cadran indicând un aspect diferit al conștiinței de sine:
Zona deschisă (arena). Aceasta cuprinde aspecte despre noi care sunt cunoscute atât nouă, cât și celorlalți. De la elemente simple ca numele, profesia sau hobby-uri, până la puncte forte, puncte slabe, valori si atitudini declarate.
Zona oarbă (blind spot/ unghiul mort). Aici sunt reprezentate aspectele din noi înșine care nouă ne sunt necunoscute, dar pe care ceilalți le cunosc. Cum ar fi obiceiurile, cuvintele sau gesturile de care nu suntem conștienți și pe care le facem fără să vrem.
Zona ascunsă (fațada). Aici sunt aspectele din noi înșine de care suntem conștienți, dar pe care alegem să nu le împărtășim celorlalți. Spre exemplu informații personale, intenții, comportamente sau sentimente pe care le ținem ascunse.
Zona necunoscută (unknown). Acest ultim cadran cuprinde aspectele care ne sunt necunoscute atât nouă, cât și celorlalți. Trăiri sau prejudecăți inconștiente, dar și talente încă nedescoperite.
Fereastra Johari poate fi un model simplu pentru înțelegerea felului în care feedbackul poate fi util atât pentru cunoașterea de sine (reducând zona oarbă și extinzând-o pe cea deschisă), cât și pentru învățare. (Fig.2)
După cum observați, matricea sugerează că datele din fiecare cadran nu sunt fixe, ci fluide, interconectate și interdependente, iar granițele dintre arii estompate, nicidecum ferm delimitate.
Chestionându-ne prin fiecare cadran cu ajutorul observațiilor, fie că suntem elevi sau profesori, ne putem transforma în cercetători. În fond, cu toții avem aspecte cunoscute sau parțial cunoscute, parțial ascunse și total necunoscute din care putem învăța.
De menționat că modelul prezentat aici este un cadru de gândire care nu distinge între ce înseamnă auto dezvăluire adecvată și inadecvată. Este important, deci, să acționăm cu discernământ în aplicarea modelelor și instrumentelor cu care interacționăm.
Cum am putea folosi Fereastra Johari pentru procesarea feedbackului?
Ca profesori putem avea uneori rețineri în a cere feedback de la elevii noștri. Poate nu știm cum să facem asta ori am avut experiențe neplăcute în trecut. Poate ne temem de ce am afla sau nu înțelegem deplin avantajele. Sau considerăm feedbackul o evaluare, ceea ce este eronat (vom trata acest subiect separat, în alt articol).
Fereastra Johari ne ajută să ne (re)descoperim cu sens și claritate. Iată cum:
Pasul 1 - Cereți feedback de la elevii voștri. Puteți folosi formulare proprii sau direct din platforma Teleskop - spre exemplu, cel de final de an/ modul sau formularul de autonomie în învățare (la materia proprie).
Pasul 2 - Cu ajutorul Ferestrei Johari, priviți prin fiecare cadran al acesteia feedbackul/ răspunsurile primite de la elevi.
Pasul 3 - Notați descoperirile făcute, reflectând cu ajutorul acestor întrebări:
Ce știu/ știam deja?
Ce am aflat nou?
Ce gânduri/ intenții/ motive neîmpărtășite am avut?
Pe care dintre ele le-aș comunica elevilor pe viitor și cum?
Ce altceva aș putea sa fac pentru a menține/ îmbunătăți relația/ situația și de când?
Pentru lectură suplimentară, găsiți aici o detaliere a aplicabilității modelului în educație, precum și referințe despre cum a fost utilizată Fereastra Johari de-a lungul timpului. De la bază pentru conceptualizarea ideii de cunoaștere a clientului (customer knowledge) - Hamzah et al. (2016) și analiza comportamentului organizațional - Hase et al. (1999), până la identificarea problemelor de comunicare - Horine (1990), Cassidy (2014).
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.