Despre provocările adolescenților de azi

Provocările adolescenților de azi sunt semnificativ mai dificile decât cele ale adolescenților de dinainte de generația smartphone?

Aceasta a fost tema dezbătută la evenimentul #delaZece de la Buzău din 13 decembrie 2025, unde în parteneriat cu Centrul Cultural Marghiloman coordonez lunar un eveniment deschis oricărui doritor, cu teme despre democrație, educație și nu numai. La evenimente participă tineri, elevi de liceu, profesori, cetățeni, părinți. Cei care nu reușesc să ajungă ne trimit opinii rapide, pe unele dintre ele le vom găzdui și aici pe blog.

Azi o opinie rapidă primită de la Victor Giosan, consultant, autor la Contributors și cetățean:) Mulțumim în avans celor care se vor adăuga ca invitați în 2026. Toate temele pot fi regăsite cu hashtag-ul #delaZece.

Victor Giosan: "Așadar, sunt provocările adolescenților de azi sunt semnificativ mai dificile decât cele ale adolescenților de dinainte de generația smartphone?

Din felul cum este pusă întrebarea se presupune că ar trebui să vorbim de conștiința de sine a adolescenței de azi în raport cu cea de acum 20 de ani. Ceea ce poate să ne îndrepte spre o anumită arheologie a conștiinței de sine a adolescenței: de exemplu adolescenții de la 1500 percepeau oare vârsta lor ca o perioadă specifică, cu caracteristici bine delimitate, din parcursul așteptat al vieții? Eu personal mă îndoiesc: cred că adolescența are o specificitate numai în modernitate, odată cu accelerarea procesului de emancipare individuală din chingile familiei tradiționale: atât a femeii/mamei, cât și a copiilor. Și cu o obsesie tot mai mare pentru analiza sinelui, amplificată mai ales după apariția psihanalizei și psihologiei.

Foarte probabil numai în secolul XX, și mai degrabă în a doua sa jumătate, când procesele de emancipare și de diversificare aproape infinită a identităților explodează, apare și o nouă identitate: cea a adolescenței – și evident o conștiință de sine atașată acesteia.

Probabil problema fundamentală cu care se confruntă adolescența ca identitate separată astăzi ține de impactul general al epocii actuale: pe de-o parte fluidizarea tuturor identităților – prelungirea copilăriei în adolescență, a adolescenței în tinerețe, a tinereții în maturitate și tot așa. Pe de altă parte tendința opusă de multiplicare exponențială a identităților, proces tot mai artificial și care încearcă să construiască granițe nete și definitive în interiorul ființei umane.

A doua implicație a întrebării este că smartphone-ul reprezintă un punct de inflexiune și atunci ar trebui discutat care este esența acestui produs tehnic, cum a modificat el obiceiurile noastre în general și pe cele ale adolescenților în particular. Este el numai un instrument? Din cum este pusă întrebarea se pare că nu: el devine paradigma unei schimbări civilizaționale – și atunci ar trebui analizat în ce constă această schimbare. În opinia mea principalele caracteristici ar fi:

1) Primatul instantaneității, a nemijlocirii în toate aspectele vieții și gândirii în detrimentul medierii și mijlocirii, a distanțării. De unde predilecția pentru imaginea instantanee în detrimentul ascultatului sau a cititului. Și predilecția pentru informația deja mestecată/digerată care-și face efectul ca o injecție/drog în mod instantaneu în detrimentul informației care este mediată de un expert și care te îndeamnă la reflecție/meditație – deci care pare de 2 ori mestecată/digerată.

2) Obsesia autenticității – este ceva mai veche, de la Nietzsche încoace – în zilele noastre a ajuns sub forma sloganului ”să gândim în afara cutiei/thinking out of the box”. Trebuie să fiu cu orice preț original, tot ceea ce este prezent este perimat, acțiunea și nu principiile contează, etc, etc. Vrem să fim tot timpul non-conformiști.

3) Primatul virtualului asupra realității, a imaginației fantasmatice în raport de cotidianul plictisitor.

4) Primatul prezentului asupra trecutului în procesul de cunoaștere și evaluare a viitorului. Cu alte cuvinte viitorul se înțelege astăzi, este evaluat numai prin prisma prezentului însuși, care își este absolut suficient sieși – de unde tendința de a ne plictisi și a de a fi tot timpul nemulțumiți în condiții de hedonism maxim.

5) O anumită plictiseală a bunăstării, amplificată și de ignoranța cunoașterii istorice – nu știm cum se trăia acum 30 de ani, de aceea acum este rău pentru că nu putem face cam tot ceea ce noi am vrea.

6) Democratizarea cunoașterii și anti-elitismul: rețele/smartphone-ul permit ca orice opinie (doxa) să aibă pretenția de adevăr, de cunoaștere (episteme) – nu mai contează decât aplombul exprimării, gradul de originalitate/non-conformism, și gradul de magie comunicațională. Conținutul nu mai are valoare – expertiza nu mai contează. Paradoxal lumea este tot mai complexă, cunoașterea tot mai vastă, dar pe rețele acest lucru dispare: totul este simplu, absolut democratic, net și fără nuanțe.

Deci cred că în epoca smartphone-ului, adolescența are această provocare de a înțelege și găsi răspunsuri la cele 6 caracteristici de mai sus: ele nu sunt noi, nu sunt specifice numai epocii actuale – s-au născut undeva odată cu apariția televiziunii. Numai că smartphone-ul și rețelele le-au amplificat de mii și mii de ori."

Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.