I have a dream! Cum m-a ajutat feedbackul colegilor mei.
de Laura Borbe
Știu că interasistența nu este o activitate pe care să o îmbrățișăm cu prea mare deschidere în școală. Motivele pentru care această formă de asistență reciprocă la lecții nu este prea întâlnită ar fi suprapunerile din orar, temerile din partea celor observați și disponibilitatea redusă de a investi timp pentru această practică, poate și pentru că nu-i vedem utilitatea. Nu în ultimul rând, această idee (cred eu greșită) cum că nu poți învăța decât de la cei din propria ta specialitate.
Aspire Teachers a construit un proiect intitulat Clasa deschisă, unde veți găsi un model de organizare a interasistenței la clasă, prin observare liberă și feedback constructiv între profesori.
Poate vă întrebați cum m-a ajutat pe mine feedbackul de la colegi? Ce m-a motivat să solicit feedback de la colegii asistenți sau de la co-trainerii cu care am lucrat? În primul rând, ei pot să vadă ceea ce eu nu pot observa, deoarece gândim și privim diferit. Apoi, ei pot să observe ceea ce poate aș vrea să observ și eu, dar în timpul orei nu am când.
Iată câteva lucruri pe care le-am învățat în urma feedbackului primit de la colegii mei, de oriunde din țară sau din școală.
1. Mi-au confirmat că sunt coerentă pe parcursul orei, că pot reformula explicații sau întrebări foarte rapid, că prezint informația structurat și că știu să pun întrebări care declanșează interesul sau captează atenția. De asemenea, pot construi o atmosferă relaxată, chiar și în condițiile prezenței unui străin/ invitat în clasă (virtual sau fizic).
Confirmarea e bună. Îmi dă încredere că ceea ce fac e bine și, coroborat cu datele pe care le obțin de la elevi, mă ajută să îmi conturez un stil de predare. Ca profesor, odată ce ai un stil propriu, elevii pot devenit un fel de ”agenți de încredere” pentru generațiile următoare. Ei le dau acestora informații despre stilul tău de predare, care apoi creează anumite așteptări și predictibilitate, ceea ce e bine pentru învățare.
2. Am aflat că timpul meu de așteptare pentru un răspuns e mult prea mic, mai clar spus că mă tem de tăcere. Mesajul primit de la colegi a fost clar: ”să nu cred că tăcerea copiilor apare pentru că nu sunt motivați să răspundă; ei vor, dar au nevoie de mai mult timp să se gândească”. Acum am învățat să ofer spațiu numărând în gând până la 10/ 20 și abia apoi reformulez întrebarea sau vorbesc. Uneori îi invit pe elevi să discute în perechi sau grupuri mici înainte să dea un răspuns. Ori să-și scrie ideile pe post-it-uri sau în caiete, apoi eu verific ce au scris și îi invit să citească răspunsurile (poți face minuni folosind Jamboard sau Nearpod).
3. Am aflat că atunci când aud un raspuns nepotrivit de la elevi, deși tonul vocii mele e ok, mimica nu e întotdeauna aliniată. Simt când această incongruență se produce, dar nu am considerat că are un impact așa de puternic în expresivitatea mea nonverbală. Acum, când simt momentele respective, devin auto-ironică, sparg cu un pic de umor bula de emoție negativă și văd cum copiii se relaxează. Nu toți, dar asta nu se poate rezolva doar prin aceste schimbări.
4. Am aflat că anumite secvențe ale lecției le abordez destul de superficial. De exemplu, la finalul orei, elevilor nu le e destul de clar ce au de făcut pentru ora următoare. Acum, pentru orele unde știu că există riscul să repet eroarea, pregătesc dinainte un material pe care îl urc pe Teams, iar elevii îl pot citi și formula întrebări, dacă e cazul.
Din discuțiile de după activitate mi-am dat seama de ce, pe anumite secvențe sau la anumite activități, elevii nu au răspuns așa cum mă așteptam. Acum sunt mult mai atentă la formularea sarcinilor și în a păstra în atenția elevilor legătura dintre obiectivul de învățare și sarcinile pe care le propun. Astfel învățarea este prezentă și rămâne orientată către un obiectiv.
Sper ca aceste câteva idei să vă încurajeze să luați feedback de la colegi și să faceți schimb de bune practici la clasă. Teleskop este partener digital al proiectului "Clasa deschisă" al Aspire Teachers și vă pune la dispoziție două instrumente utile în procesul de interasistență: formularul de feedback de la colegi și cel de la elevi. Succes!
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.