Lucruri extraordinare cu oameni obișnuiți.

(prima parte a dialogului aici)

Iulia Asproiu: Care au fost cele mai dificile obstacole atunci când ați vorbit despre o platformă nouă în școli? Au fost acestea mai degrabă de natură tehnică (lipsa echipamentelor, conectivitate, altele) sau legate de mentalități sau de formarea cadrelor didactice? Au fost și puncte pozitive?

Monica Mocanu: O dificultate pe care am întâmpinat-o în primii ani cu Teleskop a fost temerea unor școli că elevii nu ar fi destul de dornici să răspundă deschis la întrebări, sau că nu vor răspunde pur și simplu. Aș putea spune că ceea ce am reușit să comunicăm în spațiul public în acești ani a fost că, având întrebări clare și simple pot fi obținute realmente răspunsuri reale și oneste. Aceasta este partea cea mai pozitivă, pe care o afirm din start. Anonimatul nu e doar un paravan (uneori da, este), ci mai degrabă îl putem privi ca un spațiu sigur în care elevii își pot expune ideile și gândurile. Pe lângă faptul că e un exercițiu bun de lectură și de reflecție când răspunzi la întrebări simpatice:)

Despre ce fac fiecare școală și fiecare profesor cu răspunsurile primite, asta e o discuție lungă și importantă (și un pic separată), pentru că dacă preluăm date fără să le luăm în calcul în acțiunile următoare, chiar și treptat, minimal la început, degeaba le preluăm.

Iar referitor la temerile de care spuneam, dincolo de faptul că preluarea percepției elevilor este una din responsabilitățile oficiale ale școlilor, putem să ne punem întrebarea și altfel: dacă elevii nu sunt încurajați să își expună opiniile (direct sau anonim) în școală, unde și când vor învăța să facă asta?

Un obstacol a mai fost lipsa telefoanelor cu acces la internet în anumite comunități sau, mai nou, restricția de a avea telefoane la ore, însă aici școlile pot transmite linkurile elevilor pentru a fi completate la final de ora, sau chiar acasă. În ultimii ani, accesul elevilor la telefoanele proprii este reglementat (și e foarte bine că e așa), însă utilizarea unui program de preluare de percepție/satisfacție, de lecții interactive de dirigenție și feedback este în scop educațional, deci permisă și chiar recomandată.

Nu uit să menționez o anumită nerăbdare in școli de a primi soluții rapide și eficace care să genereze schimbări vizibile. Nu avem încă în școli destulă încredere că datele preluate pot să fie bază pentru decizii bune, asta și pentru că nu avem antrenament în a urmări anumite procese pe termen lung. Tipurile de chestionare cu care școlile s-au întâlnit până acum (ample, cu foarte multe întrebări, sistemul clasic care au și întrebări de control) riscă să genereze un fenomen numit careless responding* și să aibă un risc de irelevanță, copiii oferind răspunsuri dezirabile sau aleatorii. Merită așadar luate mai mult în calcul chestionare cum avem la Teleskop în portofoliu, care sunt scurte, formulate accesibil, uneori colocvial-jucăuș. Pe limba elevilor.

Menționez că la toate tipurile de platforme din lume care lucrează cu răspunsuri de tip anonim există o preocupare a formulării întrebărilor pentru a genera un echilibru și un sistem de sprijin, fără a genera promisiuni nerealiste de rezolvare imediată. Pentru a rezolva astfel de cazuri (care sunt inerente), e important să se producă acțiuni pro-active și de completare a anonimatului cu alte mecanisme prevăzute în regulamentele școlare (dialoguri directe, focus-grupuri, sprijin instituțional, sprijin de specialitate, întâlniri cu părinții, altele). Școlile au destulă autonomie și încep să facă asta.

Iulia A. În ce mod a influențat platforma metodele de predare și modul în care elevii interacționează cu materia? Aveți exemple care să arate cum un instrument digital poate schimba efectiv modul în care se desfășoară o oră de curs?

Monica M. Glumind puțin, aș putea spune cum a influențat orele mele ca simplu profesor, dar nu asta cred că vă interesează:)) Mulți profesori ne spun că sunt încântați de dimensiunea scurtă a chestionarelor, de calitatea întrebărilor. Directorii ne spun că folosesc platforma atât în evaluările externe, cât și în administrarea unor proiecte interne, pentru vot sau pentru decizii rapide. Sunt dornici să folosească sistemul de interpretare a rezultatelor cu Assist AI. Noi avem periodic programe noi pe care le propunem școlilor, pentru a testa formulare noi și pentru a cunoaște facilitățile.

Iulia A. Cum ați integrat aceste sugestii în dezvoltarea ulterioară a platformei?

Monica M. Unii profesori ne-au transmis chiar de la început că ar dori să genereze ei înșiși întrebări, iar acum platforma face asta, e doar un mic exemplu. De fapt mai toate acțiunile noastre sunt urmare a unor observații și dialoguri. Am văzut că nu avem nicio cercetare despre cum învață elevii, am generat cercetarea “Școala mai aproape”, cu 14.000 de respondenți despre cum își percep elevii propria învățare. Rezultatele pe datele agregate au fost făcute publice iar fiecare dintre cele 75 de școli (43 din România și 32 din Republica Moldova) și-a primit (confidențial) rezultatele proprii în relație cu media națională. Am aflat din cercetare două lucruri (pe scurt, pe eșantionul din Ro): că mulți elevi învață doar pentru a doua zi, și că școala nu (prea) are programe sistematice pentru a învăța elevii să învețe. Tot din cercetare am aflat că elevii își doresc sprijin pentru a depăși adicția de telefoane/internet. Am dezvoltat așadar un program de sprijin pentru diriginți, alături de Public Health din UBB Cluj.

Iulia A. Cum stau profesorii la capitolul competențe digitale?

Monica M. Competențele pe care Teleskop le solicită sunt accesibile oricui, de a deschide un email și a completa un cod de acces:) apoi de a selecta un formular și a genera un link și a-l transmite elevilor. Iar pentru interpretare, unde era nevoie de un oarecare tip de pricepere, platorma oferă sistemul de suport cu Assist AI. Pentru directori e iarăși foarte simplu, cu un singur link ei își invită în platformă toți profesorii. Deci simplu și clar, cum ziceam.

Iulia A. Privind spre următorii ani, ce oportunități și provocări vedeți pentru digitalizarea școlilor la nivel național? Cum poate fi valorificată experiența voastră și a altor inițiative similare pentru a îmbunătăți sistemul de învățământ și competențele digitale ale elevilor?

Monica M. Mă repet, educația digitală nu e un panaceu in educație. Nu digitalul face ca o educație să fie bună. Ca orice instrument, digitalul poate să accelereze procese de bună calitate, dar la fel de bine poate să le accelereze și pe celelalte, de mai slabă calitate.

Digitalul e mai degrabă un instrument de debirocratizare, de acces la date mari și un vehicul pentru lecții care să atingă rapid toți elevii. Sunt școli care sunt digitalizate, au dotări super performante și în care elevii nu știu (de exemplu) cum să sprijine un coleg într-o situație de pericol. Componenta pe care am putea-o încuraja mai mult în viitor este cea de interpretare a datelor și de un limbaj comun pentru colaborare.

• Un director poate să-și privească rezultatele proprii în timp, dar și în relație cu medii naționale (ne uităm la estonieni că fac asta, dar și la noi se întâmplă)
• O echipă de profesori poate să aibă un cadru excelent pentru a dialoga, de a avea dialoguri profesionale pe același set de întrebări adresate elevilor.

Zilele astea m-am gândit la ceva. Conduceam mașina prin oraș, mă grăbeam și am dat peste niște limitatoare de viteză. Am încetinit rapid. Mi-am zis, iată, un exemplu, o soluție simplă, ieftină, prin care conducerea preventivă a mașinilorse poate induce, aproape cu cost zero, doar printr-o metodă ingenioasă. Fără amenzi, cu rezultate imediate. Într-o cultură în care șoferilor le pasă de mașinile lor, viteza se reduce pur și simplu, ca efect imediat.

Păstrând proporțiile, anumite sisteme digitale sunt metode ingenioase care pot genera o auto-reglementare a comunității, de jos în sus, fără glamour și fără spectacol. Asta e, în fond, definiția sistemelor disruptive. Care merită încercate, merită îmbunătățite și luate partenere de drum, ca sisteme independente de auto-evaluare și dezvoltare. Teleskop poate fi un sistem de acest tip.

Iulia A. (...) De ce are nevoie acum România pentru a putea îmbunătăți educația și educația digitală?

Monica M. Cred că prioritar ar fi să facem în școli lucrurile de bază bine și să activăm lucruri pe care le facem împreună, oricât de mici la început. Așa vor veni mai mulți profesori în sistem, convinși că intră într-un mediu profesionist, în care lucrurile nu se întâmplă haotic de pe o zi pe alta, în care fiecare este respectat și primește respect.

O să închei cu ceva personal. În fiecare zi la ora 6, sau poate chiar 5 dimineața, ca și mine, mii și sute de mii de elevi se trezesc și se pregătesc pentru școală. Gândul meu în multe dimineți este acesta: ce pot face eu ca elevii mei care și ei se trezesc și fac acest efort de a parcurge uneori zeci de kilometri până la sala de clasă să fie mai încrezători? Să vină la școală pur și simplu nu doar cu speranța că se vor întâlni cu prietenii lor și se vor simți bine (lucru care e foarte bine că se întâmplă), ci și cu încredere în parcursul lor, cu încredere în școală și cu un pic de entuziasm? Faptul că 22% din elevi ar apela acum în (in primăvara lui 2025, n.r.) la sprijinul profesorilor (e un raport al ISE care spune asta în aceste zile) înseamnă că ar fi bine să ne uităm mai atent la comunicare și la încredere.

Fiecare dintre noi căutăm soluții pentru orele noastre, pentru școala noastră. Miza nu este însă să /transformăm/ profesorii în alți oameni, știți ce se spune acum, să căutăm profesorii cu dedicare, cu vocație, charismatici, să îi supra-expunem pe cei care ne par extraordinari. Cred că ne uităm în direcția greșită. Cred că se pot face lucruri excelente cu oameni obișnuiți. Creând contexte reale de cooperare și cu lucruri făcute pe termen mai lung decât o săptămână sau o lună. Având curajul să ne bucurăm de învățare nu doar pentru examene, ci și pentru cum ea se manifestă zi de zi în viața elevilor, în școală și de a doua zi după absolvire.

.............

*Expresia „careless responding” se referă la a răspunde într-un mod neglijent, ne-acordând atenție suficientă la detalii.

Dialogul cu jurnalista Iulia Asproiu s-a purtat in prima parte a anului 2025, in pregătirea unui material in revista Panorama. Titlurile si anumite formulari au fost adaptate pentru mai multa acuratete. Prima parte a dialogului aici.