”Un singur deget nu poate ridica o piatră” (proverb Hopi), “Bețele în mănunchi nu pot fi rupte, dar bețele luate separat pot fi rupte cu ușurință” (Esop), “Unde-s doi, puterea creşte” (Hora Unirii), și ilustrările despre beneficiile lucrului în echipă în literatură și proverbe ar putea continua la nesfârșit.
Nu e deloc o surpriză să vedem că abilitățile de a colabora au efecte pozitive însemnate la nivel individual și colectiv în multe dintre cercetările importante recente. Charles Darwin observa că "în istoria îndelungată a omenirii (și a animalelor, de asemenea), cei care au învățat să colaboreze au prevalat", iar datele din economie, psihologie, științe politice și alte discipline sociale susțin această afirmație.
Sunt rezultate în acord cu experiențele noastre de zi cu zi de profesori, colegi, vecini, cetățeni. Importanța colaborării a fost documentată în contexte diverse, inclusiv în comunități, firme, asociații de voluntari, organizații politice și școli. Abilitățile de colaborare sunt condiții prealabile ale performanței economice și ale funcționării instituțiilor democratice (Sum & Bădescu 2023). În același timp, persoanele prosociale și cooperante tind să trăiască mai mult și în condiții materiale și de sănătate mai bune.
Mai mult, abilitățile de colaborare sunt importante pentru învățare. Dezvoltarea acestor abilități în școală este un obiectiv important în sine, dar și un mijloc de a crea un mediu de învățare pozitiv. Astfel, analizele efectuate pe baza datelor Programului pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) 2015, care au inclus o nouă evaluare a competențelor de rezolvare a problemelor în colaborare ale elevilor, au constatat că mediile școlare colaborative sunt corelate pozitiv cu rezultatele la științe, precum și cu atitudinea pozitivă a elevilor față de școală.
Rezultatele arată, de asemenea, că relația dintre performanțele în materie de rezolvare colaborativă a problemelor și statutul socio-economic este pozitivă în aproape toate țările/economiile care au participat la evaluarea din 2015 și că țările mai bogate tind să aibă medii mai mari ale scorurilor la competențele de rezolvare colaborativă a problemelor. De asemenea, scorurile PISA la matematică, științe și citire sunt puternic corelate cu scorurile care măsoară abilitățile de colaborare.
Care sunt competențele care facilitează colaborarea?
Conform raportului PISA despre colaborare, rezolvarea problemelor de colaborare (CPS) depinde de trei categorii de competențe specifice: (1) Stabilirea și menținerea unei înțelegeri comune între membrii echipei, realizate printr-un schimb liber de cunoștințe și perspective, (2) Luarea măsurilor adecvate pentru rezolvarea problemelor prin explicarea și justificarea posibile planuri de soluții, negocierea cu ceilalți și monitorizarea execuției soluției, (3) Stabilirea și menținerea organizării grupului, care se bazează pe înțelegerea și îndeplinirea rolurilor/responsabilităților sale în echipă și furnizarea de feedback cu privire la progres. Aici e o descriere mai detaliată a competențelor care compun CPS, iar aici e un exemplu de test CPS.
Cum stă România?
La fel ca în multe alte domenii, datele pentru România lipsesc sau sunt sumare. Abilitățile de colaborare sunt măsurate rar în contexte comparate între țări, iar România nu a participat la componenta de evaluare a colaborării din PISA 2015 și nici în alte studii similare. Avem însă câțiva indicatori care aproximează aceste abilități, între care nivelul de încredere socială și cel al implicării voluntare în activități de interes comun. Persoanele care au încredere ridicată în alți oameni, inclusiv în cei pe care îi întâlnesc prima dată și cei care au atribute socio-culturale diferite, tind să aibă abilități ridicate de colaborare. Implicarea în activități voluntare este un alt indicator al interesului și abilităților de a colabora. Din păcate, România, alături de cele mai multe țări cu trecut totalitar, are nivele foarte scăzute de încredere socială și de voluntariat, fapt care sugerează că abilitățile de colaborare sunt la rândul lor la un nivel scăzut.
Ce e de făcut?
John Dewey a subliniat importanța învățării unui comportament prosocial și a identificat școlile ca fiind cadrul ideal pentru ca elevii să învețe să colaboreze. (Dewey 1916). Studiile recente despre colaborare aduc argumente în favoarea următoarelor tipuri de intervenții în școală:
1. organizarea de activități în echipă la clasă. E important ca membrii echipelor să se implice cât mai egal, într-un climat de încredere, iar situațiile de tip ”joc cu suma nulă”, adică a interacțiunilor unde câștigul unuia e egal cu pierderea celorlalți, să fie reduse cât mai mult. Disciplinele sociale au un potențial ridicat de a forma abilități de colaborare, însă toate celelalte discipline pot avea contribuții importante. Pentru orele de Educație civică, proiectul Cetățeanul e o resursă extrem de utilă. Studiile au arătat un potențial remarcabil pentru activitățile de educație fizică.
2. atmosfera la clasă ar trebui să fie incluzivă, iar elevii să fie tratați cât mai egal, indiferent de statusul socio-economic și atributele culturale. Diversitatea este o resursă pentru abilitățile de colaborare când aceste condiții sunt îndeplinite, dar are efecte negative atunci când condiția tratamentului egal este încălcată.
3. este important ca părinții să fie tratați egal și pozitiv de către școală. Studiile au arătat că elevii care învață în școli în care părinții se simt bineveniți, precum și elevii din școli în care părinții care raportează că cunosc pe nume mulți prieteni, tind să aibă scoruri CPS mai mari.
4. participarea elevilor la decizii în școală are efecte benefice notabile atunci când contextul participării este unul pozitiv: părerea elevilor este respectată chiar și atunci când are nuanțe critice, și este luată în seamă.
Un comentariu la final: lista de abilități și valori recomandate drept obiective ale predării în documentele oficiale, dar și în discuțiile publice despre educație este deja foarte lungă. Timpul în școală e limitat, și orice extindere a obiectivelor duce la diluarea lor. Sunt însă două motive pe care merită să le reținem pentru a crește accentul asupra colaborării, dincolo de faptul că argumentele în favoarea beneficiilor sunt puternic fundamentate empiric.
Abilitățile de colaborare au suprapuneri cu alte câteva abilități și valori importante și se amplifică reciproc: abilitățile de rezolvare a problemelor, dar și empatie, altruism, încredere, auto-eficacitate și onestitate.
Nu în ultimul rând, există un deficit al acestei abilități la nivelul societății, iar eșecul colaborării în școală stimulează non-colaborarea în continuare. Este rolul școlii să rupă acest cerc vicios și să reducă din decalajul societății față de societățile în care predomină normele, valorile și abilitățile pro-colaborare.
Surse:
Dewey, John. 1916. Democracy and Education: An Introduction to the Philosophy of Education. New York: Macmillan.
OECD. 2017b. PISA 2015 Results (Volume V): Collaborative Problem Solving, PISA, OECD Publishing: Paris.
Paul E. Sum, Gabriel Bădescu. 2023. Collaboration and socio-economic inequality: Estimating the effects of intra-school and inter-school inequality on collaborative problem-solving skills, International Journal of Educational Development, Volume 102, 2023.
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.