Trăim vremuri de austeritate, cu discuții referitoare la consecințele măsurilor luate în această vară. Despre cum am ajuns aici, dacă măsurile au fost sau nu inevitabile reprezintă o discuție complicată la care nu o să contribui aici.
Putem însă să ne punem întrebări importante referitor la schimbările în bine din școli, posibile chiar în contextul de acum. Există intervenții educaționale pentru care există argumente empirice solide, care au efecte substanțiale pe termen lung și care nu cer investiții suplimentare. Una dintre ele este cunoscută sub denumirea de ”feedback înțelept” (wise feedback), și are la bază o serie de experimente riguroase. Rezultatele lor sunt cuprinse într-o carte recentă, scrisă de David Yeager: 10 to 25: The Science of Motivating Young People (2024)[i].
Intervenția de tip „feedback înțelept” (FI) pornește de la ideea că mulți elevi interpretează critica din partea profesorilor ca semn al părtinirii sau al așteptărilor scăzute. Soluția ar fi aceea de a da un feedback de alt fel decât cel tipic. Feedbackul înțelept/de mentor ar transmite clar că profesorul are așteptări ridicate și crede că elevul le poate atinge, astfel încât acesta să perceapă comentariile ca sprijin și să fie motivat să-și îmbunătățească efortul.
Într-o serie de experimente (RCT), cu elevi de clasa a VII-a din Statele Unite, profesorii au dat o temă constând în scrierea unor eseuri, apoi le-au corectat ca de obicei. Cercetătorii au atașat aleator fie un mesaj de tip FI („îți ofer aceste comentarii pentru că am așteptări foarte ridicate și știu că le poți atinge”), fie un bilețel neutru („îți ofer aceste comentarii pentru a avea feedback”). În unele clase cuprinse în experiment, revizuirea eseurilor de către elevi era opțională; în altele, obligatorie, iar calitatea revizuirii era punctată după criterii clare și explicite.
Astfel, experimentul a avut patru grupuri de elevi, aleși astfel încât să semene între ele din perspectiva performanțelor școlare și a atributelor socio-economice: (1) cu revizuire opționala și mesaj FI, (2) cu revizuire opțională și mesaj neutru, (3) cu revizuire obligatorie și mesaj FI, și (4) cu revizuire obligatorie și mesaj neutru.
Rezultatele imediate au fost substanțiale: când revizuirea a fost opțională, ponderea elevilor care au ales să revină asupra lucrării aproape s-a dublat în condiția FI. Când revizuirea a fost obligatorie, o proporție mult mai mare a îmbunătățit substanțial calitatea eseului. Efectele au fost mai mari la elevii cu „încredere scăzută” în relația cu școala - categorie mai frecvent întâlnită în rândul minoritarilor etnici, cât și al elevilor din medii socio-economice dezavantajate.
Mecanismul propus de către cercetători este reducerea „ciclului neîncrederii”: mesajul de tip FI clarifică faptul că standardele ridicate se aplică tuturor și că profesorul crede că elevul poate atinge acele standarde. Această interpretare benignă a criticii de către elev îi sporește acceptarea efortului de revizuire, persistența și utilizarea concretă a comentariilor; în timp, poate iniția un cerc virtuos, adică o buclă recursivă de progres (mai mult efort → lucrări mai bune → așteptări mai înalte și sprijin mai mare) (Yeager et al., 2014)[ii].
Lucrul cel mai remarcabil despre aceste intervenții este durata efectului lor. Cel mai adesea, intervențiile în educație care au rezultate pozitive sunt urmate de o atenuare și dispariție a efectului după câteva luni sau cel mult ani. În cazul intervențiilor de tip „feedback înțelept”, traiectoriile școlare ale elevilor au fost urmărite până la admiterea la facultate. Acestea au redus intrarea în cursuri remediale, au crescut dificultatea cursurilor parcurse[iii] și au mărit înscrierea la universitate (în special pentru elevii afro-americani) (Goyer et al., 2017)[iv].
Mai general, studiile arată că micile intervenții credibile care schimbă interpretarea situațiilor academice pot avea efecte cumulative pe termen lung. Yeager și colegii lui propun trecerea de la narațiunea „adolescenții sunt imaturi și greu de controlat” la o abordare de mentor: standarde foarte înalte împreună cu sprijin consistent.
Neuropsihologia adolescenței arată că între ~10 și 25 de ani crește sensibilitatea la respect/status (căutăm mândrie, admirație; evităm umilirea) și la semnalele sociale. Abordarea de mentor aliniază predarea la aceste sisteme motivaționale, evitând atât „dictatorul” (standard înalt, sprijin scăzut), cât și „protectorul indulgent” (sprijin ridicat, standard scăzut). Rezultatul este un plus de efort susținut, persistență, calitate mai bună a muncii și mai puține conflicte.
În ce măsură sunt întâlnite în predare abordările de tip mentor descrise mai sus? Poate că e un stil de predare larg răspândit și studiile lui Yeager & all nu fac decât să confirme un fapt banal și să îi dea o denumire. În acest caz, am putea să afirmăm precum personajul Jourdain dintr-o piesă a lui Moliere ("Burghezul gentilom") când află care e diferența dintre vers și proză: „Pe cuvânt! De peste patruzeci de ani vorbesc în proză fără să știu.”
Nu avem date sistematice directe, însă studiile din Statele Unite par sa confirme indirect că metoda este rar folosită. Faptul că efectul durează cel puțin cinci ani sugerează că elevii nu au fost expuși frecvent la acest tip de predare în afara intervenției. În caz contrar, diferența între grupurile experimentale (1 și 3) și cele de control (2 și 4) s-ar fi șters în timp.
Despre stilurile de predare din România știm și mai puțin, însă avem mai multe rezultate despre performanțele școlare ale elevilor în funcție de statusul socio-economic al părinților. Graficul următor reprezintă plasarea a peste 70 de țări în funcție de rezultatele PISA 2022 și gradul de inechitate - măsura în care performanțele sunt influențate de veniturile părinților.
Sursa: PISA (2022) Results, Volume 1
Conform acestor date, România are cel mai mare grad de inechitate socio-economică dintre toate țările cuprinse în studiu, combinat cu un rezultat modest la testul PISA de matematică. Astfel, adoptarea unor politici care contribuie la creșterea echității și a rezultatelor de ansamblu este necesară și urgentă. Din păcate, măsurile adoptate recent riscă să facă pași înapoi pentru ambele aspecte.
În acest context dificil, e important ca fiecare dintre noi să încercăm să adoptăm metode de predare cât mai eficiente, în special pentru elevii și studenții din categorii socio-economice dezavantajate. Abordările de tip mentor pot fi o parte a soluției. Sunt pași mici, care cer un efort notabil, dar cu potențial real de a face diferența, mai ales pentru elevii care au cea mai mare nevoie.
[i] Yeager, D. S. (2024). 10 to 25: The science of motivating young people: A groundbreaking approach to leading the next generation—and making your own life easier. Avid Reader Press/Simon & Schuster. Cartea poate fi găsită la Cărturești. Ideile principale ale cărții sunt descrise în discuția autorului cu Steve Levitt, la https://freak.ws/3yIl6dl
[ii] Yeager, D. S., Purdie-Vaughns, V., Garcia, J., Apfel, N., Brzustoski, P., Master, A., Hessert, W., Williams, M., & Cohen, G. L. (2014). Breaking the cycle of mistrust: Wise interventions to provide critical feedback across the racial divide. Journal of Experimental Psychology: General, 143(2), 804–824. https://doi.org/10.1037/a0033906
[iii] Cursurile remediale și cursurile cu nivele diferite de dificultate sunt parte a sistemului educațional din Statele Unite. Din păcate, nu avem nimic similar în sistemul de stat din România.
[iv] Goyer, J. P., Garcia, J., Purdie-Vaughns, V., Binning, K. R., Cook, J. E., Reeves, S. L., Apfel, N., Taborsky-Barba, S., Sherman, D. K., & Cohen, G. L. (2017). Self-affirmation facilitates minority middle schoolers’ progress along college trajectories. Proceedings of the National Academy of Sciences, 114(29), 7594–7599. https://doi.org/10.1073/pnas.1617923114