Câteva intervenții pe profilul absolventului

Cum suntem în interiorul perioadei (scurte) de consultare publică pe marginea Profilului de formare al absolventului, le-am invitat pe Mona Coțofan și Laura Borbe să aibă o reacție rapidă referitoare la acest subiect. Îl consideră unul așteptat în comunitatea noastră profesională? Ce ar fi ținut să menționeze referitor la acest document dacă ar fi participat la o întâlnire/dezbatere pe acest subiect?

Mona Coțofan (prof. Limba și literatura română, Iași)

Câteva idei despre Profilul de formare:
- este unul așteptat, necesar, firesc.
- este echilibrat în construcție și în viziune, cu sublinierea că definește absolventul de care avem nevoie azi, dar că există o prezumtivă nuanțare până la absolventul de care vom avea nevoie după o perioada de timp egală cu parcursul școlar al unei generații.
- constructul curricular este pus în legătură cu profilul de formare, într-o relaționare logică a imaginii finale cu etapele de realizare, astfel că documentul e ușor de parcurs, de înțeles și de urmărit, nu doar de către profesori, ci și de către părinți. Toate componentele constructului ar trebui gândite în această derivare inversă și temerea mea este că vor fi foarte dificil de realizat.
- elementele definitorii asociate fiecărei competențe oferă, deopotrivă, posibilitatea unei lecturi logice, articulate.
- implicit, atributele prioritare ale absolventului decurg din asocierea anterioară a competențelor, clarificând imaginea proiectată.
- utile mi se par asocierile tabelare între competențe-cheie și descriptori, pe niveluri de învățare, sau între atribute prioritare și descriptori. Mă întreb, însă, dacă în proiectarea programelor, caracterul foarte general al descriptorilor va permite relații de echilibru între materii sau, ca și acum, programele pe discipline nu vor fi armonizate între ele?
- apreciez documentul în sine, înțeleg și sunt în acord cu filosofia lui, dar, fără demersuri foarte temeinice în realizarea planurilor-cadru și a programelor, nu va rămâne decât un text.

Laura Borbe (prof. Socio-Umane, Cluj-Napoca)

Teoretic vorbind, un profil al absolventului este, indiferent de cât de corect ar fi formulați descriptorii, un ideal (corect în sensul în care ni se permite să vedem comportamente sau abilități în acțiune sau să vedem, auzim cunoștințe, abilități). Asta înseamnă că ceea ce scrie în document operează asupra viitorului, pentru că formarea competențelor se întâmplă în 13 ani de școlarizare din momentul adoptării documentului. Operăm anticipativ, de aceea cred că în acest document ar fi de dorit un articol care să facă posibilă legal revizuirea periodică, pentru ca el să nu devină o capcană. Personal, nu cred că, pe baza trecutului sau prezentului, putem infera cu certitudine asupra viitorului, deși ni se pare firesc să o facem și simțim că e necesar, util. Cum altfel să construim curriculumul?

Deci, este imaginea "stelară" propusă suficient de generoasă încât să asigure locul în lume al oricărui om, indiferent de datele native și socio-economice și suficient de cuprinzătoare încât să permită împlinirea personală? Personal, nu văd eudaimonia, ci mai curând un profil utilitarist, dar această observație poate fi interpretată, de cei care citesc ceea am scris, ca o chestiune de "gust" sau de părtinire, pentru că am pregătire în logică și filosofie. (perspectiva bazată pe eudaimonia pune accent pe împlinirea personală și pe dezvoltarea individului, în timp ce perspectivă utilitaristă urmărește obținerea celor mai bune rezultate pentru societate în ansamblu, chiar dacă asta poate implica sacrificii personale). Dincolo de asta, probabil cea mai mare teamă a mea vine nu din cuprinsul sau conținutul documentului, ci din consecințele adoptării lui.

Pe de o parte, pentru a atinge idealul, se va construi planul-cadru, care va opera (cel puțin) 13 ani. Dacă, în această perioadă, noile date ne recomandă schimbări în steaua competențelor, e capabil sistemul să se reconfigureze sau riscă să devină un pat al lui Procust? Reconfigurarea nu e numai la nivel de document, ea merge - prin consecință - până la nivel de încadrări de personal și formare profesională. Pe de altă, parte el va opera, prin programe, iar în elaborarea programelor anterioare a existat o necomunicare transversală, care a generat mai multe neajunsuri. Am să menționez câteva din ele: redundanța, ambiguitatea, inconsistența și fărâmițarea.

1. Redundanța - atunci când la mai multe discipline se studiază, de fapt, același lucru, dar cu terminologie diferită (de ex.: despre costuri, profit, eficiență la educație tehnologică, educație antreprenoriala și economie), se generează confuzie și plictiseală pentru beneficiar.

2. Ambiguitatea - aceeași competență e descrisă diferit la discipline diferite. De ex.: competența de a argumenta apare la aproape toate disciplinele, dar e ea descrisă identic?

3. Inconsistența - atunci când la fizică, economie, sociologie ceri construcția și interpretarea unor grafice și la matematică ele nu se studiază sau se studiază rupt de contexte concrete de viață sau de disciplinele menționate sau cronologic, după ce ele se întâmplă la disciplinele menționate.

4. Fărâmițarea - o multitudine de educații (despre sănătate, juridice, de mediu, diferite istorii speciale, etici), care, la nivel de program de învățare încarcă nepermis ziua copilului (7 ore/zi?!!), în locul unei programe de studiu în interiorul științelor-mamă - filosofie, istorie, biologie, geografie, ca unități de învățare sau aplicații). De ce nu putem vedea Istoria comunismului sau a Holocaustului ca istorie sau diferite etici și teme juridice ca sociologie și filosofie sau educația pentru sănătate ca biologie? Ce cunoștințe, competențe diferite presupun aceste fărâme și care nu ar putea fi atinse prin studiul întregului?

Observație de final de la LB, după primirea intervențiilor: Remarc că ne intersectăm în unele locuri, ne completăm și asta mă bucură. MC a fost mai analitică și a subliniat calități pe care nu le contest, dimpotrivă, sunt de acord cu fiecare, eu am pus sub semnul întrebării "steaua", cumva simt că nevoia de forță de muncă depășește, ca prioritate, nevoia de oameni împliniți (eudaimonia de care ziceam). Amândouă, ca practicieni, ne îngrijorăm mai tare de ce urmează, decât de ce scrie în document:)

Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.