Text preluat de pe blogul autorului - Gânduri, idei, sugestii și colaborări pe teme educaționale, despre cadrul curricular și domeniile ce vor fi evaluate in 2025
SURSA: Pisa 2025 Science Framework
Cadrele curriculare PISA anterioare pentru evaluarea științelor au elaborat o concepție despre "cultura științifică" ca rezultat al educației și concept central pentru evaluarea științelor. Cadrul PISA 2025 trece la unul mai larg. Documentul se concentrează acum pe rezultatele generale ale educației științifice, pentru a alinia cadrul pentru științe cu cele pentru matematică și lectură, și nu în mod specific pe "cultura științifică".
La elaborarea cadrului 2025, două competențe anterioare ("Evaluarea și proiectarea cercetării științifice" și "Interpretarea științifică a datelor și a dovezilor") au fuzionat într-una singură: "Construirea și evaluarea proiectelor de cercetare științifică și interpretarea critică a datelor și a dovezilor științifice". Această modificare a fost făcută pentru a pune mai mult accent pe evaluarea proiectelor.
Având în vedere că, în prezent, contextul societal este dominat de sursele de informații de pe internet, multe dintre ele științifice, se pune un nou accent pe educarea elevilor pentru "cercetarea, evaluarea și utilizarea informațiilor științifice pentru luarea deciziilor și pentru acțiune". De aici, adăugarea acestei a treia competență.
A avut loc o modificare a factorilor afectivi care influențează această competență, de la un accent pe atitudinile față de știință la un accent pe măsurarea unui concept mai larg de "identitate științifică", care s-a dovedit a fi mai cuprinzător în descrierea angajamentului elevilor în domeniul științei.
În cele din urmă, dar important, este accentul pus pe educația pentru durabilitate/sustenabilitate și educația ecologică. Aceste elemente sunt sintetizate sub conceptul de "Agenție în Antropocen", iar cadrul definește competențele considerate elemente ale acestui concept care vor fi măsurate în cadrul evaluării din 2025.
Cunoștințe științifice
Cele trei competențe dezvoltate de o educație în domeniul științei necesită trei forme de cunoștințe:
- Cunoștințe de conținut
Doar un eșantion din domeniul de conținut al științelor poate fi evaluat în cadrul evaluării de științe PISA 2025. Cunoștințele care urmează să fie evaluate vor fi selectate din domeniile majore ale fizicii, chimiei, biologiei, științelor Pământului și spațiului, astfel încât cunoștințele:
- Au relevanță pentru situații din viața reală
- Reprezintă un concept științific important sau o teorie explicativă majoră, bine stabilită și cu o utilitate durabilă
- Să fie adecvate nivelului de dezvoltare al elevilor de 15 ani.
Cadrul utilizează termenul "sisteme" în loc de "științe" în descriptorii cunoștințelor de conținut, pentru a transmite ideea că elevii trebuie să înțeleagă concepte din științele fizice și ale vieții, științele Pământului și ale spațiului, precum și aplicarea acestora în contexte în care elementele de cunoaștere sunt interdependente și interdisciplinare. (De identificat cunoștințele din programa românească)
SISTEME FIZICE
- Structura și proprietățile materiei (de exemplu, modelul particulelor, legăturile, schimbările de stare, conductivitatea termică și electrică)
- Modificări chimice ale materiei (de exemplu, reacții chimice, transfer de energie, acizi/ baze).
- Mișcare și forțe (de exemplu, viteză, frecare) și acțiune la distanță (de exemplu, forțe și interacțiuni magnetice, gravitaționale și electrostatice).
- Energie și transferul acesteia (de exemplu, conservarea, disiparea, reacții chimice)
- Interacțiuni între energie și materie (de exemplu, undele luminoase și radio, undele sonore și seismice, absorbția de către dioxidul de carbon).
SISTEME DE VIAȚĂ
- Conceptul de organism (inclusiv animale, plante) și microorganisme (de exemplu, viruși, bacterii).
- Genele (de exemplu, expresie, ereditate/moștenire, biotehnologie) și interacțiunea lor cu mediul înconjurător.
- Celule (inclusiv structura și funcția, energia, respirația (oxidarea carbonului), fotosinteza (fixarea carbonului), creșterea etc.)
- Sistemele vegetale și animale (de exemplu, sistemele circulator/transport, reproducere, respirație, transport, excreție, digestie/nutriție) și relațiile dintre ele.
- Evoluția biologică (biodiversitate, variație genetică, adaptare și selecție naturală)
- Ecosisteme (de exemplu, fluxul de materie și energie, lanțurile trofice, habitat, perturbări, de exemplu, poluarea).
- Biosfera (de exemplu, durabilitatea în ecosistemul global)
- Interacțiunile oamenilor și impactul și efectul acestora asupra mediului, a altor specii și a sustenabilității.
SISTEME TERESTRE ȘI SPAȚIALE
- Structuri ale sistemelor Pământului (de exemplu, atmosfera, hidrosfera, geosfera, de exemplu, tectonica plăcilor, seismologia).
- Natura finită a resurselor minerale, utilizarea acestora și efectele asupra mediului în exploatarea lor.
- Energia în sistemele Pământului (de exemplu, surse, încălzirea globală, tectonica plăcilor, ciclurile geologice, ciclul apei).
- Apa, aprovizionare și conservare (de exemplu, apă dulce, acvifere).
- Interacțiuni și schimbări între sistemele Pământului (de exemplu, schimbări climatice, cicluri geochimice, forțe constructive și distructive, acidificarea oceanelor)
- Istoria Pământului (de exemplu, fosile, origine și evoluție, eroziune și depunere)
- Pământul în spațiu (de exemplu, fazele lunii, sistemele solare, galaxiile)
- Originea Universului și a sistemului solar (de exemplu, evoluția stelară, formarea planetelor, teoria Big Bang)
2. Cunoștințe procedurale,
Se poate considera că cunoștințele procedurale reprezintă o cunoaștere a procedurilor și practicilor standard pe care oamenii de știință le folosesc pentru a obține date fiabile și valide. Astfel de cunoștințe sunt necesare atât pentru a întreprinde o anchetă științifică, cât și pentru a se angaja într-o analiză critică a dovezilor care ar putea fi folosite pentru a susține afirmațiile făcute pe baza datelor. Printre exemplele de cunoștințe procedurale care pot fi testate se numără:
- Conceptul de variabile, inclusiv variabilele dependente, independente și de control
- Concepte de măsurare, de exemplu, cantitativă [măsurători], calitativă [observații], utilizarea unei scale, variabile categorice și continue.
- Modalități de evaluare și de minimizare a incertitudinii, cum ar fi repetarea și calcularea mediei măsurătorilor.
- Mecanisme de asigurare a preciziei (gradul de concordanță între măsurători repetate ale aceleiași mărimi) și a acurateței datelor (gradul de concordanță între o mărime măsurată și o valoare reală a măsurii).
- Modalități obișnuite de abstractizare și reprezentare a datelor cu ajutorul tabelelor, graficelor și diagramelor și utilizarea lor adecvată.
- Strategia de control al variabilelor și rolul acesteia în proiectarea experimentală sau în utilizarea studiilor controlate randomizate pentru a evita rezultatele confuze și pentru a identifica posibilele mecanisme cauzale.
- Având în vedere o întrebare științifică, care ar putea fi un proiect adecvat pentru investigarea acesteia, de exemplu, experimental, pe t
eren sau de căutare de modele; rolul controalelor pentru stabilirea cauzalității. - Ce procese de verificare inter pares sunt utilizate de comunitatea științifică pentru a se asigura că afirmațiile privind cunoștințele sunt demne de încredere.
(Unde s-ar potrivi cunoștințele procedurale în programa românească?)
3. Cunoștințe epistemice
Cunoașterea epistemică este o cunoaștere a construcțiilor și a trăsăturilor definitorii esențiale pentru procesul de construire a cunoștințelor în știință și a rolului acestora în justificarea cunoștințelor produse de știință. Ca atare, cunoașterea epistemică oferă o justificare pentru procedurile și practicile în care se angajează oamenii de știință, o cunoaștere a structurilor și a trăsăturilor definitorii care ghidează investigația științifică și fundamentul pentru baza credinței în afirmațiile pe care știința le face despre lumea naturală. (...)
Finalul articolului, pe blog: Viitoarea testare PISA 2025 Focus – Științe | Constantin Lomaca (edublogs.org)
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.