traducere de Constantin Lomaca
În cercetarea educațională, există în principiu trei dimensiuni de bază pentru o predare eficientă: activarea cognitivă, managementul clasei și sprijinul constructiv. Iar toate aceastea înconjurate de un mediu de învățare care să ofere susținere continuă.
Pe portalul școlar german a apărut acest interviu foarte interesant cu profesorul Alexander Gröschner, titularul catedrei de "Pedagogie școlară și cercetare didactică" la Universitatea Friedrich Schiller din Jena. Preocupările sale se concentrează pe domeniile cercetării didactice bazate pe urmărirea video a lecțiilor și a profesorilor la clasă. Universitatea din orașul german Jena nu este una oarecare în Științele Educației. Aici au predat Johan Friederich Herbart, cel care a pus bazele științifice ale pedagogiei, și apoi foștii săi discipoli Karl Volkmar Stoy și Wilhelm Rein, acesta din urmă fiind coordonatorul de doctorat al lui Onisifor Ghibu și profesorul marelui pedagog român G.G. Antonescu. De asemenea, tot la Jena și-a făcut studiile doctorale (1910) și Vladimir Ghidionescu, fondatorul Laboratorului de Pedagogie Experimentală şi Pedologie din Cluj în anul 1925.
În continuare, iată câteva fragmente extrase din interviul Prof. Alexander Gröschner pe subiectul predării eficiente la clasă.
- Cum știți dacă o lecție este stimulativă din punct de vedere cognitiv?
Activarea cognitivă este, fără îndoială, una dintre cele mai importante caracteristici ale calității actului didactic, însă este o componentă dificil de măsurat. Nu ne putem "uita" în capul elevilor. Activarea cognitivă nu poate fi observată în mod direct, ci mai degrabă prin intermediul comportamentului elevilor. În studiile video, de exemplu, se poate demonstra că este benefic pentru eficiența învățării dacă elevii explică singuri un fapt, dacă folosesc diferite strategii de învățare atunci când lucrează la o sarcină, dacă își pun propriile întrebări sau dacă își compară rezultatele muncii între ei. În aceste evenimente sunt implicate propriile procese de gândire.
Dacă toate aceste aspecte se aplică elevilor, se poate vorbi de lecții activatoare din punct de vedere cognitiv. În ceea ce privește influența profesorului, activarea cognitivă este evidentă atunci când, de exemplu, acesta stabilește sarcini provocatoare care acoperă diferite niveluri de dificultate sau atunci când pune întrebări de calitate care stimulează gândirea și nu doar cere un răspuns precis corect. Acestea sunt, de obicei, întrebări deschise care se bazează pe cunoștințele anterioare și încurajează realizarea de conexiuni noi.
Feedback-ul legat de proces din partea profesorului este, de asemenea, un aspect important care stimulează elevul din punct de vedere cognitiv. Într-o perioadă în care școala și învățarea se digitalizează tot mai mult, se discută adesea despre proiectarea metodologică a predării.
- Care sunt metodele care au un efect deosebit de pozitiv asupra rezultatelor învățării?
Studiile au arătat că trecerea de la două la trei metode de predare este eficientă, indiferent de gradul de digitalizare. A aplica o mulțime de metode, pe de altă parte, este o practică mai degrabă contraproductivă. Prin intermediul anumitor aplicații digitale, există posibilitatea de a lăsa mult mai mulți elevi să își spună părerea, de a-i implica în vot și multe altele. De asemenea, opțiunile de sprijin devin mai ușoare, feedback-ul devine mai individualizat și mai vizibil. Există, de asemenea, un aspect ludic care oferă o abordare diferită a subiectului. Activarea cognitivă, gestionarea clasei, feedback-ul, formatele diferențiate - toate acestea rămân importante ca în predarea convențională și nu vor fi înlocuite de utilizarea instrumentelor digitale. Acestea din urmă sunt doar mijlocul material prin care predăm.
- Lipsa unei culturi a erorilor, a greșelilor este adesea criticată la școală. Cât de important este pentru eficiența învățării să permitem și greșelile? Și cum poate arăta un sprijin constructiv?
Cultura erorilor este un indicator important pentru climatul de învățare și pentru relația profesor-elev. Mulți profesori reacționează negativ la greșeli și ajung rapid la evaluări. Întrebarea crucială este când să abordezi erorile și cum. În formare, se spune adesea că este important să se corecteze imediat greșelile. Cu toate acestea, există modalități diferite. De exemplu, puteți lăsa un răspuns incorect necomentat și apoi să întrebați clasa dacă mai are cineva alte idei. Dar, în calitate de profesor, vă puteți întreba, de asemenea, dacă instrucțiunile nu au fost cumva neclare sau prea exigente.
Deseori, elevii nu participă activ în ore pentru că se tem să nu spună ceva greșit. Trebuie să existe, de asemenea, spații în care învățarea și realizarea sunt separate, în care elevii sunt încurajați să schimbe liber idei, în care nu este nimic greșit. Dacă un răspuns poate duce întotdeauna la o notă, este desigur mai dificil pentru elevii mai slabi să participe. Potrivit studiilor, un sfert până la o cincime dintre elevi adesea nu mai participă deloc și, prin urmare, nu primesc niciun feedback. Elevii cu performanțe ridicate, pe de altă parte, sunt chemați mai des, deoarece profesorul progresează astfel mai rapid în lecție. Aceștia primesc un feedback apreciativ și sunt astfel motivați să participe și mai mult. În acest fel, decalajul din cadrul clasei se mărește. De aceea, nu mai vorbim despre eficiența învățării pentru elevi, ci ne uităm acum mult mai mult la micro-procese.
În funcție de profil, grupurile de elevi beneficiază în mod diferit de un anumit comportament al profesorului. Sprijinul constructiv înseamnă aici, pe de o parte, utilizarea de materiale diferite și sarcini diferite și diferențierea metodelor. Pe de altă parte, este vorba despre un feedback legat de proces care nu anticipează răspunsul corect, ci încurajează elevul să se gândească mai departe cu un mic sfat. Acest lucru nu este ușor, deoarece profesorul trebuie să recunoască în situația respectivă ceea ce elevul are nevoie pentru a progresa în procesul său de învățare.
- Ce influență are managementul clasei asupra eficienței învățării?
„Controlul clasei” sau managementul clasei este important pentru a atrage atenția elevilor asupra învățării. Este vorba despre utilizarea eficientă a timpului disponibil în clasă, pentru toți elevii. Prin managementul clasei vă puteți asigura că interacțiunea socială funcționează. Cât de bine funcționează acest lucru depinde în mare măsură de faptul dacă profesorul reușește să fie atent la toți copiii din clasă.
Un aspect, de exemplu, este modul în care se face față întreruperilor. Dacă vă concentrați prea mult asupra întreruperilor venite din partea elevilor, veți întrerupe ca profesor în mod constant procesul de învățare, ceea ce, la rândul său, duce la o stare de nervozitate în clasă. Pe de altă parte, este mai bine să urmăriți întreruperile proactiv, ca măsură preventivă sau să le răspundeți în mod non-verbal. Există strategii și o bună pregătire în acest sens. Studiile au arătat că profesorii cu experiență sunt capabili să identifice sursele de neliniște și să asigure calmul mult mai repede. Regulile de comunicare stabilite ajută, de asemenea. Dar managementul clasei nu se referă doar la perturbări, ci și la procesele din clasă. Există o variabilitate a proceselor și tranzițiile sunt reușite în așa fel încât elevii să nu fie tentați să se angajeze în activități fără legătură cu acestea.
În final, o întrebare reflexivă. Raportându-vă la cele trei dimensiuni de bază pentru o predare eficientă discutate mai sus - activarea cognitivă, managementul clasei și sprijinul constructiv - în care dintre acestea ați întâmpinat dificultăți și ce potențiale soluții vedeți acum?
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.