Monica Mocanu: În ce măsură considerați că, având resurse potrivite, profesorii pot participa la efortul de informare și conștientizare a elevilor pe subiecte de sănătate și siguranță? Întreb asta pentru că în spațiul public există ideea că astfel de lecții ar trebui făcute doar de către medici/asistenți medicali. Pe de altă parte, subiecte de sănătate și siguranță sunt cuprinse de mulți ani în programele de dirigenție*, ministerul și partenerii instituționali punând periodic diverse ghiduri la dispoziție.
Dr. Mihai Craiu: Dacă vă referiți strict la educația pentru igienă și măsuri de prevenție non-farmacologice, sigur că acestea ar putea fi predate de diriginți fără a face pregătire specială.
În ceea ce privește măsurile de prim ajutor, există cerința expresă a legiuitorului european pentru train-the-trainers cu personal medical specializat. Resurse adecvate, în accepțiunea European Resuscitation Council (ERC)**, sunt cele descrise în ultima revizuire a ghidurilor de resuscitare din 2025. Astfel, una dintre afirmațiile incluse în preambulul documentului este că "principalele părți interesate cărora trebuie să li se adreseze aceste demersuri includ autoritățile guvernamentale (din domeniul sănătății, educației etc.) și autoritățile politice care gestionează sistemele de sănătate naționale și/sau regionale".
Adică ar trebui expuși copiii încă de la grupa mare/clasa pregătitoare la elemente de recunoaștere a unei urgențe și la activarea lanțului supraviețuirii - apelarea la 112 și acțiuni elementare de prim ajutor (Basic Life Support), în limitele capacității fizice și emoționale a fiecărui copil în parte.
Ce ar putea face profesorii?
Cu siguranță profesorii diriginți pot fi membri ai unor echipe multidisciplinare pentru a aborda subiecte generale de prevenție, sănătate și siguranță. Scenariile pot fi adaptate nevoilor educaționale pentru fiecare ciclu școlar în parte, și ar putea fi incluse într-un mod instructiv și distractiv de genul jocurilor de rol (profesor + medic, profesor + ofițer/subofițer de circulație sau de pompieri, etc), inclusiv mici "piese de teatru" cu participarea directă a elevilor, pe post de potențială persoană expusă la boli contagioase sau la traumatisme, etc.
Monica Mocanu: Considerați că este nevoie de un efort de societate (alianțe, programe consistente care să ajungă la cât mai mulți elevi) referitor la educația pentru sănătate și siguranță? Întreb asta pentru că am remarcat că există campanii și video-uri pe net (multe făcute de AI) care descurajează încrederea în medici. Mai concret, credeți că școala ar putea să își propună să facă un scut de protecție contra dezinformării prin încurajarea încrederii în medicină și în știință?
Dr. Mihai Craiu: Da, sunt absolut sigur că singura speranță să reducem rata de încredere în pseudoștiință și șarlatani, fenomene ce caracterizează în bună măsură mentalul unei proporții semnificative a cetățenilor români din țară sau din afară, este implicarea precoce a școlii. Fără o educație solidă despre sănătate, axată pe gândirea critică și pe întărirea încrederii în surse educaționale științifice (nu în cele din social media), nu vor apărea schimbările așteptate.
Personal, cred că instrumentele de AI prost utilizate și informațiile din diversele rețele de socializare „înghițite” fără o gândire critică vor produce o nenorocire anticipabilă. Ecranele de orice tip, utilizate în exces de către o populație fără competențe digitale elementare vor avea efecte greu de anticipat acum, în țara noastră - a se vedea știrea privind avertismentul Eurostat. Eurostat: Aproape 75% dintre tinerii europeni deţin cel puţin competenţe digitale de bază / Procente cu mult mai mici în România
Sunt deschis să susțin astfel de inițiative ale profesorilor. Este deja târziu pentru a mai ignora pericolul ce se ridică la orizont.
Îi mulțumim pentru dialog domnului prof. doctor Mihai Craiu, specialist în pneumologie pediatrică, UMF „Carol Davila” – INSMC „Alessandrescu-Rusescu”, București.
Echipa Teleskop
*Am folosit denumirea generică „programe de dirigenție”; acestea au diverse denumiri în documentele curriculare pentru gimnaziu și liceu. Unele subiecte de sănătate și siguranță apar ca teme sau conținuturi obligatorii, iar altele ca exemple de activități prin care profesorul poate forma competențele prevăzute în programă.
**Recomandări din ghidurile European Resuscitation Council (2025), în traducere și în formularea originală.
- Introduceți instruirea în resuscitare încă din educația timpurie (în jurul vârstei de 4–6 ani) și includeți anual această instruire în programele școlare. Introduce resuscitation training early in childhood education (around 4–6 years of age) and incorporate annual resuscitation training into school curricula.
- Adaptați instruirea necesară privind resuscitarea cardio-respiratorie (RCR) la rolul persoanei care o acordă, la contextul specific în care aceasta acționează și la categoriile specifice de pacienți. Tailor the required CPR training to the provider’s role, their specific setting, and specific patient populations.
Recomandări privind metodele și tehnologiile de instruire
- Utilizați modalități de învățare online (de exemplu, podcast-uri, materiale video, rețele sociale) pentru a le oferi cursanților flexibilitate în privința timpului și a locului și pentru a facilita învățarea asincronă. Use online learning modalities (e.g. podcasts, videos, social media) to provide flexibility in time and location for learners and to promote asynchronous learning.
- Realitatea augmentată utilizată în instruirea pentru susținerea funcțiilor vitale ar putea aduce valoare procesului de învățare. Augmented reality for life support training possibly adds value to the learning process.
- Aplicațiile și inteligența artificială ar putea facilita evaluarea și predarea în cadrul cursurilor de resuscitare. Applications and artificial intelligence might facilitate assessment and teaching during resuscitation courses.
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.