Despre listele scurte din școli. Și ceva despre dentistul meu

de Monica Mocanu

Merg periodic la dentist. Am schimbat multe cabinete dentare de-a lungul timpului, însă de câțiva ani m-am oprit într-un loc. Am numărat cinci aspecte care sunt importante în relația mea cu aceste clinici și le spun rapid. Să nu mă doară (1), să fiu tratată cu respect (2), să fiu informată despre pașii pe care îi urmăm (3), medicul să aibă la dispoziție aparatura și să practice cu pricepere procedurile medicale (4), nu în ultimul rând, intervențiile să fie accesibile financiar (5). Cabinetul acesta le bifează pe toate.

La lista de mai sus, la nivel opțional aș adăuga încă două: medicul să fie la curent cu ultimele descoperiri din domeniu, chiar daca nu le aplică la mine, bifat și aici (6) și ultima, să îmi vorbească în timpul execuțiilor mai grele (7). Aici recunosc că dl doctor nu prea vorbește, dar am trecut peste asta rapid.

În perioada aceasta ne întrebăm mulți dintre noi ce am putea face mai bine în școli. În educație nu doare într-un mod vizibil, așa cum se poate întâmpla într-un scaun de stomatologie, dacă lucrurile nu merg bine dintr-un motiv sau altul.

Cu toate astea, mă întreb dacă n-ar trebui să avem câteva lucruri despre care să agreăm că sunt importante pentru meseria pe care o practicăm, ca o formă de auto-reglementare firească a breslei. Păstrând proporțiile, similar cu ce ar face un cabinet medical care, dacă n-ar avea disponibil anestezic a doua zi, ar trebui ca toată noaptea să se dea peste cap să-l obțină, așa încât dimineața medicii să poată deschide ușa liniștiți. Iar în mod excepțional, dacă se întâmplă ceva și nu ajunge pachetul la timp, ar pune la ușă un anunț cu "revenim de îndată ce ajunge curierul cu substanța".

Voi deschide o listă de cinci lucruri pe care, dacă aș fi director, m-aș întreba, alături de colegii mei, dacă școala noastră deține aceste "substanțe" care să permită deschiderea porților, din toată inima, în fiecare dimineață. Pornesc de la premisa că școala ca entitate își susține sistematic profesorii pentru a-i însoți pe elevi în învățare. Lista este asociată unui concept despre care vorbim prea puțin, și anume acela de rutine unitare ale profesorilor, care pot genera rutine bune de învățare ale copiilor. Acestea merită luate în seamă măcar din motive pragmatice, ca fiind pe lista celor mai eficiente intervenții.

Descriu așadar mai jos o lista cu 5 practici pe care noi, profesorii, am putea sa le urmărim în comun în sălile de clasă. Vă invit să vă faceți propriile liste și să vedeți dacă găsim puncte comune. Sunt sigură că sunt școli care au deja propriile protocoale interne care sunt agreate și produc efecte.

1. Să încurajăm sistematic la elevii noștri practici de gândire și reflecție. Să nu descurajăm răspunsurile eronate date de elevi, sa stimulăm curiozitatea și cunoașterea atât în clase cât și din afara lor. Să practicăm în mod regulat evaluări formative, fără note în catalog.
2. Să ne ghidăm elevii pentru a avea metode de învățare eficace. Să cunoaștem ce metode de învățare utilizează și să-i încurajăm să încerce metode care funcționează mai bine. Să oferim feedback individual fiecărui copil, periodic, și să le clarificăm elevilor ce pași au de făcut pentru a progresa.
3. Să avem în atenție toți copiii, să ne adaptăm metodele pentru a asigura progresul fiecăruia. Standarde înalte pentru fiecare elev înseamnă adaptarea cerințelor astfel încât fiecare elev să fie provocat și bucuros de rezultatele eforturilor sale. Să agreăm în grupe de lucru felul în care definim progresul și să schimbăm idei despre ce acțiuni putem întreprinde.
4. Să transparentizăm pașii pe care îi facem la clasă în diverse momente. Să le spunem elevilor de ce luăm anumite decizii și ce obținem la finalul fiecărei etape. Să creăm punți cu elevii noștri, să preluam feedback periodic de la ei, atât despre cum arată învățarea la materia noastră și succesiunea de la un capitol la altul, cât și despre felul în care văd lumea, ca membri ai generației lor.
5. Să ne uităm la impactul acțiunilor noastre în timp. Unele idei care se vehiculează în spațiul public ne sunt utile, altele mai puțin. Să selectăm mai des. Să ne fixăm periodic mici obiective comune, să le urmărim si să ne ținem de promisiunile agreate. Să vorbim mai mult între noi, profesorii.

Nu am pus la numărătoare două lucruri, și anume asigurarea siguranței fizice și emoționale a elevilor (a) și practica profesorilor de a intra la timp la ore (b). Pe acestea le numesc condiții de bază, ca și existența anestezicului în cabinet, fără ele poate nici nu deschidem școala:). Îmi vine în minte o soluție agreată în anumite școli (inclusiv în România) pentru a combate violența: elevii ies din sălile de clase in timpul pauzelor. Pur si simplu, asta e regula: toți elevii ies în curte sau pe holuri (dacă e viscol afară), cu profesorii printre ei. E un model simplu, care explicat clar comunității, părinților, profesorilor și elevilor, funcționează. Riscul de a se lovi copiii în pauză în sălile de clase (mai ales la gimnaziu) scade semnificativ. E doar un exemplu pe care oamenii l-au decis și îl fac împreună, înțelegând cu toții de ce.

Dacă școlile și-ar declara explicit și public astfel de liste scurte pe care le practică, vizibilizând ce anume fac sistematic profesorii unitar, s-ar întări atât încrederea copiilor în școală, cât și eforturile pe care individual, fiecare dintre profesori le face, în felul său, la clasă. Eforturi care de multe ori se pierd, izolate. În plus, ar educa și comunitatea locală despre valorile unor astfel de școli.

Să nu uit. Mi-am amintit de fapt că medicul meu nu vorbește prea mult de felul lui când lucrează, însă am remarcat că face asta cu copiii care îi sunt pacienți. Nu știu daca face asta cu vreun plan sau dacă pur și simplu cu copiii îi iese mai bine vorbitul :) În plus, cabinetul meu dentar are program și în weekend-uri, oamenii de aici realmente fac un serviciu vital în comunitate. Se cunoaște că vorbesc cu respect despre ei, v-ați prins deja că merg cu încredere acolo.

Orice școală merită sa fie percepută așa, cu respect și prețuire pentru eforturile depuse în fiecare zi.

Teleskop găzduiește pe blog articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.