Unul dintre cele mai vechi studii despre modul în care notele și comentariile profesorilor afectează rezultatele elevilor a fost realizat de psihologul Ellis Page în 1958. În acest studiu clasic, 74 de profesori de liceu au administrat o evaluare elevilor din clasele lor și au corectat-o în modul lor obișnuit. Un punctaj numeric a fost atribuit lucrării fiecărui elev și, pe baza acestui punctaj, a fost alocat un calificativ: A, B, C, D sau F. Apoi, profesorii au împărțit aleatoriu lucrările elevilor în trei grupuri.
- Elevii ale căror lucrări au fost într-o primă grupă au primit doar punctajul numeric și litera respectivă.
- Cei din al doilea grup, pe lângă scor și notă, au primit următoarele comentarii standard asociate cu nota:
A: Excelent! Ține-o așa.
B: Bună treabă. Continuă.
C: Poate încerci să faci și mai bine?
D: Să discutăm despre asta.
F: Să creștem această notă!
- Pentru cei din cel de-al treilea grup, profesorii au oferit nota, un calificativ și comentarii individualizate care corespundeau practicilor de instruire ale profesorilor.
Page a evaluat efectele comentariilor luând în considerare scorurile elevilor la următoarea evaluare dată în clasă. Elevii care au primit inițial comentariile standard împreună cu nota lor au obținut scoruri semnificativ mai mari decât cei care au primit doar nota și calificativul, iar elevii care au primit comentarii individualizate s-au descurcat și mai bine. Pe baza acestor rezultate, Page a concluzionat că notele pot avea un efect benefic asupra învăţării elevilor numai atunci când sunt însoţite de comentarii standard sau individualizate din partea profesorului.
Studiile efectuate în anii următori au confirmat aceste rezultate (de exemplu, Stewart & White, 1976). Studii de acest gen au apărut din 1976 încoace și în diverse grade ele și-au făcut loc în programele și sistemele de evaluare contemporane. John Hattie și Helen Timperley (2007) arată clar cum calitatea, natura și conținutul comentariilor profesorilor la evaluările elevilor contează foarte mult.
Deci, pot să fie două, trei sau șapte note, teze sau nu, cu directivă de la minister sau din autonomia profesorului, dacă nu explicăm semnificația notelor, a progresului și a stadiului în care se află elevul în dezvoltarea competențelor, a înțelegerii conținuturilor și a extinderii cunoașterii, învățarea adevărată, profundă, pe termen lung rămâne limitată.
Fie când feedbackul este extensiv pentru fiecare evaluare și raportat la sarcinile de lucru (și nu generalizări despre ce poate sau nu elevul în general), fie că ele sunt detaliate pe descriptori de performanță derivați din înțelegerea, explicitarea și internalizarea competențelor specifice, acesta vor fi mult mai benefice pentru învățarea reală a elevilor și copiilor noștri decât o simplă notă sau medie.
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.