traducere și adaptare de Constantin Lomaca
Tes Magazine publică in editia din 11 ianuarie 2023 un interviu cu John Hattie luat de jurnalista Kate Parker.
John Hattie își nuanțează abordarea referitoare la importanța strategiilor de predare.
Când cartea sa Visible Learning a fost publicată în 2008, John Hattie a devenit unul dintre cele mai mari nume din domeniul cercetării educaționale. Sinteza sa a peste 800 de meta-analize și-a propus să stabilească ce pot face profesorii pentru a maximiza învățarea elevilor și a oferit o listă de strategii bazate pe dovezi pentru a-i ajuta. La 15 ani distanță, Hattie, profesor la Graduate School of Education la Universitatea din Melbourne, insistă să clarifice mesajul pe care Visible Learning a încercat să îl transmită. Astfel, în timp ce mulți au abordat cartea sa ca pe un fel de "listă de verificare" a tehnicilor care, luate împreună, conduc la o predare mai bună și la îmbunătățiri mari ale școlilor, acesta nu a fost niciodată modul în care el a intenționat să fie înțeleasă cartea.
"Greșeala pe care am făcut-o în prima versiune este legată de clasamentul influențelor", recunoaște Hattie. "A fost interpretată ca și cum aș fi spus că ar trebui să faci lucrurile din partea de sus și că nu ar trebui să faci lucrurile din partea de jos, însă acesta nu a fost niciodată mesajul meu".
Acum, cu viitoarea sa carte Visible Learning: the Sequel, care urmează să fie publicată în luna martie a acestui an, Hattie dorește să treacă dincolo de accentul pus pe strategiile de predare și să se gândească mai holistic la ceea ce face ca predarea să fie “expertă”.
Tes Magazine: Cum a evoluat viziunea dvs. despre ceea ce înseamnă o bună predare, de la publicarea cărții Visible Learning?
John Hattie: Dintre toți factorii care îi afectează pe elevi în școli, profesorii sunt cei care au cel mai mare impact. Aceasta este concluzia la care am ajuns în Visible Learning și, deși încă mai consider acest lucru valabil, acum cred că trebuie să schimbăm întrebările pe care le punem despre predare. O mulțime de cercetări se concentrează pe strategiile de predare care au o probabilitate mare de a fi eficiente. Știm deja care sunt acestea și deja sprijinim cadrele didactice în aplicarea lor în clasă.
Dar trebuie să nu ne uităm doar la strategiile pe care le folosesc profesorii, ci să ne uităm mai atent la impactul pe care îl avem asupra elevilor și la modul în care aceștia învață cel mai bine.
De aceea, în ultimii cinci ani, am împiedicat pe oricine să folosească tabelul de clasificare [Visible Learning] în grupurile cu care lucrez, și nu veți găsi nici unul în noua carte. În schimb, am încercat să schimb accentul pe cunoașterea/înțelegerea impactului. Pentru că, în cele din urmă, poți avea un profesor care nu folosește prea mult feedback, întrebări deschise sau secvenționare* și totuși are succes. Trebuie să înțelegem mai multe despre această expertiză.
Tes Magazine: Cum începem să facem acest lucru?
John Hattie: Problema este următoarea: avem speranțe reduse în ceea ce privește identificarea tipurilor de predare de succes și în scalarea acestora; e unul dintre cele mai frustrante lucruri din activitatea noastră.
Așadar, trebuie să ne întrebăm mai puțin despre modul în care elevii se angajează în realizarea cerințelor și mai mult despre modul în care elevii gândesc, cunosc și rezolvă probleme. Avem nevoie sa facem trecerea (ca profesori) de la a ne focusa pe ceea ce vorbim spre a ne concentra pe puterea de a asculta.
Ironia este că sunt criticat pentru termenul "învățare vizibilă", deoarece învățarea nu este vizibilă. Dar, de fapt, acesta este punctul meu de vedere: vreau să schimb discuția de la predare la învățare și vreau să o fac mai vizibilă, nu doar pentru copii, ci și pentru profesori. Asta înseamnă că trebuie să schimbăm discuția de la "îmi pasă de modul în care predau" la "îmi pasă de impactul predării". Când faci asta, dintr-o dată se deschide ușa și găsești profesori care au un impact incredibil.
Dar identificarea celor care au succes înseamnă și critică pentru cei care nu au. Avem nevoie să îi facem pe profesori să colaboreze pentru a diagnostica, evalua, gândi cu voce tare și a micșora/închide aceste lacune de expertiză. Atunci când acest lucru este o normă, o rutină, asta permite ca practica de a gândi și de a-i evalua pe cei buni să se răspândească ca un virus în întreaga școală.
Tes Magazine: Nu este ceva ce fac deja școlile? La urma urmei, observarea colegilor și planificarea în colaborare sunt practici comune.
John Hattie: Din punctul meu de vedere, cel mai rău lucru pe care îl poate face un profesor expert este să invite un alt profesor să îl observe cum predă și să îi dea acestuia resursele sale. Acest lucru este foarte generos, dar ceea ce contează mai mult sunt acele decizii evaluative pe care profesorii le iau în fiecare moment. Nu poți pur și simplu să privești un profesor și să înțelegi cum și de ce ia aceste decizii; trebuie să îl auzi cum gândește, evaluează și adaptează.
În Australia am inventat o nouă metodă de observare. Le cerem profesorilor experți să se gândească la o lecție pe care intenționează să o predea și apoi să se înregistreze vorbind despre planul lor. Apoi, lecția este filmată. Apoi, profesorul expert se înregistrează din nou, explicând acțiunile și deciziile evaluative pe care le-a luat în acel moment. Cele două înregistrări sunt apoi suprapuse peste înregistrarea video.
Acest lucru le permite celor care urmăresc înregistrările video să audă ceea ce gândește profesorul în timp real. Atunci când îi faceți pe profesori să gândească cu voce tare și să vorbească despre deciziile pe care le-au luat, aceștia sunt uimitor de străluciți în a se investiga reciproc. Chiar cred că spre asta se îndreaptă cercetarea: mai multă gândire cu voce tare, mai mult dialog, mai multă înțelegere în acest sens.
În cinci până la zece ani cred că vom asista la un progres masiv în observarea la clasa care foloseste sisteme automate, iar predarea se va îmbunătăți din această cauză. (...) Nu poți pur și simplu să privești un profesor și să înțelegi cum și de ce ia decizii; trebuie să îl auzi cum gândește, evaluează și se adaptează.
Unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit, în urma activității mele din Anglia, a fost că 89% din timpul petrecut în clasă este petrecut cu profesorul vorbind. Profesorii puneau în jur de 150 de întrebări pe zi, dintre care majoritatea necesitau răspunsuri de mai puțin de trei cuvinte. Aceasta este norma. Majoritatea profesorilor nu știu acest lucru și îl neagă. Dar dovezile sunt de netăgăduit, prin înregistrarea lecțiilor de exemplu. Observarea la clasă care folosește procese automate are potențialul de a schimba modul de gândire al profesorilor și de a-i face să vadă cum arată lecțiile prin ochii elevilor.
Tes Magazine: Există vreun dezavantaj la acest tip de abordare?
John Hattie: Există dezavantaje la fel de mult ca și avantaje. (...) Cu toate acestea cred că se va produce un progres fascinant în îmbunătățirea calității educației în întreaga lume prin diferite tipuri de observație. Totul se reduce la necesitatea de a reorienta educația: nu este vorba despre modul în care predăm, ci despre impactul pe care îl avem asupra elevilor.
De asemenea, realizez în prezent cel mai mare sondaj de opinie din lume despre învățare în rândul elevilor pentru a impulsiona această activitate.
Tes Magazine: Puteți să ne spuneți mai multe despre acest lucru?
John Hattie: Sondajul este realizat prin intermediul Trusts for Impact, o rețea de academii din Marea Britanie cu peste 50.000 de elevi. În cadrul sondajului am analizat nouă aspecte: ce așteptări au elevii, dacă le plac provocările, cum fac față distragerii atenției, dacă sunt pregătiți să ceară ajutorul profesorilor, percepția lor asupra entuziasmului profesorilor, dacă văd erori de oportunitate, dacă regulile din clasă sunt aplicate în mod corect, dacă simt că aparțin clasei și dacă simt că sunt invitați să învețe.
Apoi luăm aceste date și le transmitem școlii, subliniind unde sunt lacunele. Am constatat diferențe enorme între școli. Erau școli uimitoare, dar și școli care aveau nevoie de îmbunătățiri.
Tes Magazine: Și cum sperați că școlile vor folosi aceste date pentru a îmbunătăți predarea?
John Hattie: Ei bine, avem zeci de mii de evaluări a ceea ce a fost învățat, dar trebuie să evaluăm cât de capabili sunt elevii să învețe. Dacă elevii nu au abilitățile necesare pentru a învăța, predarea nu poate fi eficientă.
Sperăm ca acest sondaj să clarifice acele domenii în care este nevoie de îmbunătățiri. Știm că școlile sunt foarte bune în ceea ce privește intervențiile. Nu am întâlnit încă niciun director care să nu aibă un set de soluții. Cu toate acestea, nu se pricep atât de bine la diagnosticare și apoi la a se asigura că acele intervenții se aplică la diagnostic. Sunt câteva reguli de participare: poti vedea unde ești în tabloul național, dar nu poti vedea numele celorlalte școli. Poți să îți vezi doar rezultatele tale și ranking-ul. Nu este despre /naming and shaming/, ci depre îmbunătățirea calității învățării.
Și, ca o paranteză, am luat evaluările Ofsted (n.n. Oficiul pentru standarde în educație, servicii pentru copii și competențe) ale tuturor școlilor în care a fost completat sondajul, iar evaluările lor nu au avut nicio corelație cu calitatea competențelor de învățare ale elevilor din acele școli. Aceasta arată că multe sisteme de inspecție măsoară managementul și nu neapărat învățarea și progresul elevilor. (...)
Tes Magazine: Ce schimbări ați dori să vedeți în educație?
John Hattie: Vreau să mă întorc la acea constatare fundamentală conform căreia cea mai mare influență în școli este expertiza profesorilor. Cu toate acestea, în Marea Britanie și în Australia, nu avem un traseu de carieră pentru obținerea excelenței în predare. Cu cât ești mai bun ca profesor, cu atât mai mult ești împins spre poziții de conducere. Da, avem nevoie de lideri buni, dar nu putem avea un sistem fără o structură de carieră pentru cadrele didactice. Marea problemă este următoarea: profesia nu consideră că expertiza face parte din atuurile sale. Trebuie să schimbăm acest lucru și sper ca noua mea carte să sprijine comunitatea pentru a face asta.
Tes Magazine: Prima dvs. carte a atras unele critici. Ați luat în considerare acest lucru atunci când ați scris continuarea?
John Hattie: Trăiesc în lumea academică, iar noi trăim datorită criticii, este esența activității noastre. Am luxul de a avea cei mai buni critici din lume și am învățat multe de la ei. Mulți dintre ei critică meta-analiza ca metodă. Unii dintre ei mă critică pe mine și interpretările mele. De fapt, în urmă cu câțiva ani, un coleg și cu mine am încercat să grupăm toate criticile pe care le-am putut găsi la adresa Visible Learning - sunt aproximativ 100 - și am scris un articol în care le-am răspuns.
Aproximativ 80% dintre critici se referă la clasamentul strategiilor de predare pe care l-am inclus și, chiar dacă acesta a aduc oamenii către această lucrare, într-un fel au avut dreptate să mă critice. Alte critici nici măcar nu au citit cartea, au interpretat greșit lucrarea sau pur și simplu au înțeles greșit. Și totuși, ei continuă să fie citați de alții.
Am încercat să nu reacționez la acei oameni, deoarece cred că critica face parte din natura acestui tip de efort. Și, după cum veți vedea în continuare, am ascultat pe unii dintre ei.
*secvenționare/scaffolding/ este un proces prin care un profesor adaugă sistematic sprijin pentru a îmbunătăți învățarea și a ajuta la stăpânirea sarcinilor, bazându-se pe experiențele și cunoștințele elevilor pe măsură ce aceștia obțin noi abilități.
notă: Am selectat anumite capitole din interviu datorită lungimii sale. Varianta completă este în textul original.
John Hattie va fi unul dintre vorbitorii de la Summitul Mondial al Educației din acest an.
Teleskop găzduiește pe blog scurte articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.