Zilele acestea am citit, pe nerăsuflate, cu creionul în mână, cartea "Cum învățăm" a lui Stanislas Dehaene, apărută la editura Litera. Autorul explorează mecanismele neuroștiințifice ale învățării și oferă idei valoroase pentru oricine este interesat de educație. Unele idei din carte nu sunt noi, dar primim confirmarea empirică pentru a le păstra.
De exemplu, somnul nu doar că ne oferă odihnă, ci permite creierului să proceseze și să consolideze informațiile, un avertisment important pentru părinții care permit copiilor să doarmă insuficient. Feedback-ul rapid și specific este esențial pentru corectarea greșelilor și îmbunătățirea înțelegerii, atâta timp cât este constructiv, nu critic. De asemenea, repetiția spațiată s-a dovedit eficientă: distribuirea informațiilor în timp este mult mai benefică decât concentrarea acestora într-o singură sesiune. Alte idei confirmate includ: importanța învățării active, conectarea informațiilor noi la cele vechi, stimularea curiozității, evitarea supraîncărcării cognitive, acceptarea greșelii ca parte a procesului de învățare și impactul extraordinar al cititului cu voce tare copiilor, încă din primele luni de viață. Utilizarea unui vocabular bogat în comunicarea cu bebelușii contribuie semnificativ la înțelegerea lumii.
Dintre toate aceste idei, cea mai spectaculoasă pentru mine, ca absolvent de filosofie, este confirmarea empirică a perspectivei kantiene, exprimată astfel: "Conceptele fără intuiții sunt goale, iar intuițiile fără concepte sunt oarbe." Kant susține că intuițiile (datele senzoriale) sunt baza cunoașterii, dar rămân dezorganizate în lipsa intervenției intelectului. Similar, Dehaene explică faptul că percepțiile senzoriale brute sunt procesate de creier în etape, iar fără structuri cognitive superioare, precum limbajul sau conceptele, acestea nu conduc la o înțelegere profundă a realității.
Pentru Kant, conceptele sunt scheme mentale prin care interpretăm datele senzoriale. Dehaene detaliază cum creierul uman dezvoltă rețele neuronale pentru organizarea informației. În procesul de alfabetizare, de exemplu, creierul conectează zonele vizuale (care recunosc literele) cu zonele limbajului (care le asociază cu sunete și sens). Dacă aceste conexiuni nu se formează corect, copilul poate vedea literele, dar nu le poate înțelege. Aceasta reflectă perfect ideea kantiană: "intuiții fără concepte." Predarea care ignoră percepția vizuală, dar insistă doar pe definiții abstracte ale cuvintelor, rămâne "goală." În învățarea matematicii, Dehaene subliniază importanța "simțului numerelor" – o intuiție pre-lingvistică care susține înțelegerea numerică. De exemplu, adunarea poate fi ilustrată printr-un joc simplu: lipim pe podea o bandă marcată de la 0 la 10, iar copiii se deplasează fizic spre dreapta pentru adunare sau spre stânga pentru scădere. Această succesiune, atât fizică, cât și mentală, susține ideea kantiană că aritmetica se bazează pe intuiția pură a timpului.
Dincolo de confirmările unor idei cunoscute, cartea oferă și elemente de noutate:
- Plasticitatea creierului: învățarea modifică efectiv structura creierului. Neurogeneza continuă și la vârsta adultă, contrazicând ideea că creierul matur este static.
- Atenția activă: atenția nu este o simplă prerogativă pasivă, ci un mecanism activ care filtrează informațiile relevante. Creierul este setat să învețe ceea ce consideră semnificativ. Această idee este crucială pentru formularea sarcinilor de lucru și eliminarea factorilor perturbatori.
- Surpriza și eroarea: învățarea este facilitată de surprize și greșeli. Creierul funcționează ca o "mașină de predicții ", ajustându-se constant în raport cu realitatea.
- Rețele multiple: învățarea implică rețele cerebrale diverse. De exemplu, cititul activează simultan zone responsabile pentru recunoaștere vizuală, auditivă și semantică, infirmând ideea unui "centru unic" pentru fiecare abilitate.
- Învățarea prin explorare: creierul este optimizat să descopere reguli și tipare fără instrucțiuni explicite. Aceasta validează metodele bazate pe joacă și explorare, cu condiția coordonării strategice de către educatori.
- Rolul emoțiilor: emoțiile pozitive și recompensele stimulează sistemul dopaminergic, care facilitează formarea amintirilor. Frica și anxietatea inhibă acest proces, afectând negativ învățarea.
În a doua parte a cărții, Dehaene prezintă patru piloni ai învățării, fundamentali pentru crearea unui mediu educațional optim:
1. Atenția: focalizarea crește eficiența învățării, în timp ce distragerile o afectează negativ. Profesorii și părinții pot susține atenția prin eliminarea distragerilor, alternarea activităților pentru a preveni oboseala și propunerea de sarcini din ce în ce mai complexe pentru antrenarea ei.
2. Implicarea activă: creierul învață cel mai bine prin interacțiune activă cu informațiile. Feedback-ul imediat este crucial pentru corectarea greșelilor și progres. Activitățile care implică rezolvarea de probleme și întrebările deschise sunt excelente pentru stimularea dialogului și a gândirii critice.
3. Recompensa: dopamina joacă un rol crucial în consolidarea informațiilor. Recompensele nu trebuie să fie materiale; aprecierea verbală, bucuria progresului sau pauzele câștigate sunt la fel de eficiente. Este esențial să formulăm obiective clare și realizabile, să evidențiem progresul, nu doar rezultatele finale și să cultivăm motivația intrinsecă.
4. Consolidarea: învățarea devine eficientă doar dacă informațiile sunt repetate și consolidate. Somnul este vital pentru acest proces, la fel ca revizuirile periodice și auto-testarea frecventă. Eliminarea fricii de teste, prin asocierea lor cu oportunități de învățare, este esențială.
Cartea lui Dehaene este o lectură esențială pentru părinți și profesori care doresc să înțeleagă cum să creeze un mediu optim pentru învățare. Ea combină cercetări neuroștiințifice de ultimă oră cu strategii practice, oferind un ghid valoros pentru dezvoltarea potențialului uman. În plus este o carte care ne poate provoca la o discuție despre ce putem face, părinți și profesori, mai bine sau altfel. În consecință, lansez o provocare: scrieți orice idee din această carte care e importantă pentru dvs și de ce? Vă așteptăm opiniile aici sau la [email protected].
Teleskop găzduiește pe blog articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.