Ce bine ar fi să existe o piață a ideilor educaționale unde să fie expuse filosofii, perspective sau păreri informate cât mai variate. Adică și altceva decât ce ni se prezintă acum ca fiind un fel de “materialism istoric educațional”, un determinism inevitabil în care trebuie intrat fără a îi chestiona sensul și validitatea. Avem adesea un ‘mainstream’ educațional european contemporan care pare a fi urmat fără abatere. Acest ‘canon’ pare a fi foarte influent și în România. Este foarte greu de găsit și altceva, în comentarii, conferințe, premieri, expuneri către și pentru profesori sau elevi, făcute de profesioniști în ale educației, care au ceva de spus, scriu și argumentează constant pe această temă.
Altceva, respectiv alte idei, sau perspective educaționale, există însă. Poate că ar merită să fie aduse în spațiul public măcar pentru a stimula dezbateri dacă nu pentru a fi luate în considerație când se concept politici educaționale.
Un exemplu de „altceva” sunt și ideile despre educație promovate de personalități precum Konrad Paul Liessmann (n. 1953, Austria)
Liessmann este filosof și critic cultural austriac, cunoscut pentru criticile sale aspre la adresa sistemelor educaționale moderne, în special cele din Europa. Opiniile sale sunt înrădăcinate într-o tradiție filosofică umanistă. El avertizează frecvent asupra pericolelor utilitarismului, standardizării și comercializării educației.
Iată câteva dintre principalele opinii ale sale cu privire la educație:
- Critica societății cunoașterii („Wissensgesellschaft”)
Liessmann critică așa-numita societate a cunoașterii, în care cunoașterea este tratată ca o marfă, iar educația este instrumentalizată pentru nevoile economice și ale pieței muncii. El susține că aceasta abordare reduce educația la formarea dupa sablon, unde învățarea este numai un proces de dobândire a competențelor „utile”.
În cartea sa „Theorie der Unbildung”, el critică obsesia pentru educația bazată pe competențe, în care înțelegerea profundă și gândirea critică sunt abandonate în favoarea abilităților măsurabile. - Opoziția față de standardizare și reformele de la Bologna
Liessmann este un critic vocal al Procesului de la Bologna, care a standardizat învățământul superior în toată Europa (de exemplu, structurile de licență/masterat, punctele ECTS). El susține că acest lucru duce la pierderea libertății academice și a curiozității intelectuale. Astfel, spune el, universitățile devin fabrici de produs diplome, mai degrabă decât spații pentru Bildung — conceptul german de formare personală și intelectuală holistică. - În apărarea conceptului de Bildung
Liessmann susține ideea de Bildung, conceptul clasic care se referă la autocultivare, gândire critică și independență intelectuală. În viziunea sa, adevărata educație nu ține de utilitate, ci de dezvoltarea minții și a caracterului.
El consideră că a trece prin Bildung este esențial pentru democrație, cultură și rezistența la manipulare. - Preocupări cu privire la rolul tehnologiei
Liessmann și-a exprimat, de asemenea, scepticismul cu privire la acceptarea necritică a tehnologiei digitale în educație. El avertizează că digitalizarea poate duce la distragerea atenției, superficialitate și erodarea învățării reflexive și dialogice.
El favorizează învățarea și lectura aprofundată, dialogul filosofic și timpul pentru reflecție — toate acestea fiind amenințate de cultura informațională digitală rapidă. - Educația și elitismul
Liessmann pledează pentru standarde intelectuale și excelență în educație și critică tendințele populiste care echivalează accesibilitatea cu scăderea standardelor.
El consideră că educația nu ar trebui redusă la ceea ce este ușor sau imediat util.
Deși uneori controversat, el pledează pentru menținerea unui conținut riguros și pentru rezistența la tendințele anti-intelectuale.
Se poate deci observa ca filozofia educațională a lui Konrad Paul Liessmann este o apărare a învățării umaniste, critice și reflexive în fața birocratizării, comercializării și influenței tehnocratice crescânde. El avertizează că fără un Bildung autentic, societatea riscă să producă indivizi funcționali, dar needucați.