de Constantin Lomaca
În concluzia primului capitol al raportului “România 2017 – Studii OCDE privind evaluarea şi examinarea în domeniul educaţiei” se spune că “România are mare nevoie de o reorientare a procesului de evaluare a elevilor în sensul unui accent mai puternic pe raţionamentul profesional al cadrelor didactice şi mai puţin pe evaluările externe. Lăsând loc evaluării ghidate în mai mare măsură de profesori, mai ales evaluării formative, şi acordând sprijin personalului didactic în vederea interpretării şi folosirii rezultatelor evaluării pentru a oferi feedback de calitate, o predare diferenţiată va creşte calitatea învăţării pentru toţi elevii” (p.129)
Deci, ce fel de evaluări formative putem folosi și cum?
Iată câteva exemple, reamintindu-ne că aceste activități au ca principal scop să informeze profesorul despre învățarea elevilor, astfel încât predarea să se nuanțeze și să se îmbunătățească.
- Bilete de ieșire/Exit tickets: La finalul lecției elevii scriu pe o bucățică de hârtie, post-it, formular online, etc. un lucru pe care l-au învățat, unul care li s-a părut dificil și unul pe care ar dori să-l înțeleagă mai bine. Se acordă 3-5 min la sfârșitul lecției pentru asta.
2. "Două Flori și-o Buruiană" Este o altă variantă a biletelor de ieșire. Se aplică cel mai bine la sfârșitul unei unități de învățare sau a unui capitol mai important. Durata este de 10-15 minute și sună cam așa: “pe scurt, descrieți două aspecte ale învățării sau două concepte care vi s-au părut interesante și unul care nu v-a plăcut”. Sau, altă variantă: care v-au plăcut și care nu și... de ce?
3. Jurnal de reflecție: Un fel de extensie a “biletelor de ieșire” însă cu accentul pe auto-analiză/ metacogniție. De exemplu, acest jurnal poate fi un caiet în care o dată sau de două ori pe lună (o dată pe săptămână ar fi ideal) elevii își analizează învățarea fie a unui concept, fie a rezultatelor de la un examen, fie a unei lucrări practice, a unei excursii etc. Ghidul posibilelor puncte de reflecție este lipit pe prima pagină a jurnalului și poate conține întrebări ajutătoare pentru elevi.
4. Modelul 1-2-4-clasă:
Se dă o sarcină de lucru de explorare/ mini-cercetare. De exemplu, " care a fost contribuția unui anume om de știință,unul pe elev, la istoria teoriei atomice". Individual, fiecare elev caută o serie de informații (după o structura stabilită de profesor) despre personalitatea respectivă. Apoi, în perechi își împărtășesc unul altuia și iau notițe despre celălalt om de știință. În continuare, se combină câte două perechi și fiecare grup de 4 va avea câte 4 personalități. Ulterior, cele aflate se prezintă clasei în Power Point sau similar, verbal, doar cu ceva notițe. Prezentatorul NU poate vorbi despre personalitatea sau subiectul studiat independent inițial, deci elevii trebuie să fie atenți unii la ceilalți. Metoda se poate adapta la tot felul de teme de mini-cercetare. Pe parcurs, elevii primesc feedback verbal individual, iar la sfârșit urmează o discuție cu clasa și se compilează într-un document comun toate cele studiate pentru ca toți să aibă acces la toate informațiile.
5. Trei rezumate
Elevii sunt deja obișnuiți cu mesaje/ analize scurte, ceea ce poate fi valorificat în folosul învățării. Se poate face în caiet, pe laptop sau chiar pe Twitter. Se evaluează capacitatea de sinteză și de generalizare. De exemplu, pentru un capitol, studiu de caz sau articol citit sau studiat li se cere elevilor să facă mai întâi un rezumat de 100 de cuvinte, apoi să extragă esențialul în 50 de cuvinte, iar în final rezumatul cel mai scurt de aprox 20 de cuvinte. Se colectează răspunsurile și se dă feedback explicit fiecărui elev.
6. Patru colțuri
Metoda este foarte bună pentru recapitulare de teste/ întrebări-grilă (fiecare colț trebuie să argumenteze alegerea) sau la discutarea opiniilor sau a unor alegeri. La întrebările grilă, întrebarea se pune pe ecran sau li se citește, iar elevii se deplasează fizic în colțul cu litera corespunzătoare răspunsului pe care îl consideră corect. Apoi, profesorul numește pe cineva din fiecare grup care să argumenteze alegerea. După aceea li se dă elevilor ocazia să-și schimbe opțiunea, iar abia la sfârșit li se dă răspunsul corect. La discutarea unor opinii colțurile vor fi: foarte de acord, de acord, total împotrivă și împotrivă. La fel, fiecare colț argumentează și apoi își pot schimba alegerile/opiniile. De cele mai multe ori pentru acest gen de activități nu este un singur răspuns corect. Bogăția învățării este evidentă din discuții și nu este “intruzivă” - fiecare se gândește, re-gândește sau răzgândește, urmărindu-și validitatea răspunsurilor.
foto: arhiva autorului, Muzeul jucăriilor din Nuremberg
***
Nota editorului: Două formulare de tip Bilete de ieșire/Exit sunt disponibile și în platforma Teleskop în secțiunea (gratuită) dedicată profesorilor, pentru utilizare individuală la clasă.
Teleskop găzduiește pe blog articole care prezintă metode și abordări ale colegilor din echipă și ale invitaților, pe diverse teme din sfera educației.